blogu' lu' Aky

blamat condamnat la dementa atrofiat de ganduri perverse, de luciri primare indecente de straluciri defuncte subliminale, de miros ranced de trandafiri negri putreziti am incercat sa te analizez. ti-am privit buzele si am tacut amuzat de ce simteam, de ce vedeam, de cum mi te inchipuiam, goala, tremuranda si abia fututa. ti-am privit ochii si nu am mai putut sa tac am respirat aerul patruns de parfumul tau si am rostit cuvantul sugrumat de emotie al condamnatului pe veci la existenta si emotia ta s-a impletit cu emotia mea si am simtit cum ti-ai lasat inima sa simta mana mea de huligan, sa o accepte si sa se lase ocrotita, intr-o iubire noua, abia soptita

Am baut pe nerasuflate paharul cu seminte de zorele. Desantat, atipic, primar, m-am dezis de emotiile vechi ale intruparii. Le-am disecat atroce, una cate una, dezvoltandu-le, ducandu-le peste limita intru visare pura. Am pus in palma crapata de suvoaie emotionale sufletul tau de copil mare pentru a-i descreti fruntea. Am lasat vantul sa adie lin in jurul sufletului tau pentru a-l curata de pacatele neavenite, neobosite, de gandurile grele si murdare care i-au incretit fruntea si au brazdat-o cu limite nenecesare. Am lasat ploaia sa curga lin in jurul sufletului tau sa il spele de mine, constiinta blamata care face sa iti pui semne de intrebare cand in locul lor trebuie sa fie doar splendoare. Am lasat cutremurul sa duduie ca sa iti faca sufletul sa bata, sa rezoneze cu simtirea toata, sa se conecteze pe o frecventa irationala, dar tangibila, mama blaajina a tot ce e frumos. Ti-am lasat sufletul sa se inalte

Am incercat sa spun pas la orice simtire, La orice forma umana de amagire, Am esuat lamentabil respectand un obicei nescris Sunt doar un om, cand sarman, cand trist. Am incercat sa spun pas la orice zambet, La orice forma umana de cuget, Am esuat lamentabil respectand legea firii, Sunt doar alt suflet supus pieirii. De-acum incolo nu voi mai spune pas Imi numar incet timpul ramas Si-l simt cum curge neincetat Si simt zambetul din ce in ce mai apasat ...

Intr-o lume in care totul se separa in bine si rau eu doar simt. Am incetat sa mai analizez. Mi se pare un proces desuet. Simtirea pura imi da aer, ma invie ca apa rece pe buzele muritorului in desertul de sentimente. Goale si aride ne macina uneori dincolo de fiinta, de intrupare, de "a fi". Dar suntem. Pentru ca, la un moment dat, dincolo de timp si spatiu, splendoarea se releva, apare magica la inceput, fireasca apoi si ne face sa ne minunam intru simtire pura, sa constientizam naturalul de care nu am fost constienti. Nu separ binele de rau. Exista altceva, dincolo de ele. Si dincolo de ele exista iubire, pace, zambet, respect pentru tot ce e si tot ce va fi. Sufletul zburda in comuniune cu alte suflete in aparenta pierdute, in esenta eliberate, pentru a forma noi entitati minunate dornice de Viata. Visarea pura in stare de veghe ne absoarbe trecutul, il dilueaza, il contrage pana la zero absolut, lasand toate ce-au fost sa fie acolo, dar undeva departe de noi, atat d

Descumpanit am atins trupul tau cu gust de miere, Simtind inca o data placere vulgara in vene, Halucinant coborand intr-un abis feeric Degustand malefic din pacatul deic. Descumpanit am sarutat buzele ce pareau a-mi fi interzise Si mi-am lasat mainile libere de catuse abia deschise Se recreez in zilele cu nor, umbre sau soare Placere pura, nu emotii goale. Nu am asteptat dezlegare de la zei sau de la proscrisi Sa simt extazul mult blamat de antichristi Sa simt damnarea cruda a existentei Ca am luat in ras destinul vietii, Ca am pasit alaturi de cainta, Ca m-am dedat la biruinta, Ca n-am spus "da" la umilinta, Ca am crezut mereu, ateu, Iubirea pura invinge orice zeu, Si-un amarat de sarut ambiguu Transpune ... echilibru!

Suntem dincolo de cuvinte. Suntem simtire si suntem esenta. Suntem ragetul leului si susurul apelor de munte. Suntem una cu coropisnitele care aerisesc pamantul. Suntem pasiune dusa la pura dementa. Suntem oameni. Suntem marsavi, uneori trecatori si atot-cunoscatori cateodata. Ajungem sa nu intelegem ca suntem toti o fiinta. Pulsam ca celule ale unui organism total. Energia care ne interconecteaza e absoluta, uriasa, planetara. Zambete de copii descretesc fete de batrani, energiile lor se contopesc in jocul lumii. In lumea ideilor totul e altfel. Eu nu sunt eu, tu nu esti tu, noi suntem ei. Dincolo. Plusam nefericit in jocul cu soarta si castigam pe ultima mana. Aia frumoasa. Mana cu deznodamant feeric, in care pasiuni de mii de ani se impletesc, se rascolesc, se lupta cu frustrari si mai vechi pentru a castiga pana la urma. Ajungi fericit din nefericit, copile, si strunesti monstrul cu chip de om cu care te-ai luptat mereu: sinele. Cascada fumeganda se calmeaza, furnalul infern

Dincolo de nori e scaparea. De mine, de tine, de tot. Incerc sa respir un altfel de aer. Simplu si tangibil, totul in scopul cunoasterii. Am incercat sa analizez informatia primita pentru a discerne felul in care binele se contopeste cu raul, felul in care oamenii judeca prin non-valorile cu care au fost manipulati. Dincolo de cuvinte trebuie doar sa simti. Urat sentiment sa judeci, frumos sa analizezi. Respirand aerul libertatii putem ajunge la non-constiinta. Atatea valori suprimate ne-au transformat in entitati ce isi doresc sa aiba mai mult decat sa fie. E regretabil faptul ca nu putem transcede in uman. Ne-au indoctrinat ca pe vite, transformandu-ne in aparate de consum, fara de care ei nu ar putea trai. Dar pana cand? Pana cand o viata-amara? Pana cand regrete pentru respiratie? Pana cand regrete pentru depresiile matinale uneori prelungite prea mult, dincolo de zile, luni, ani? As vrea o planeta fericita. E un sentiment unic. Empatia dusa dincolo, dincolo de familie, de priet

Dematerializat de endorfine patetice am spus pas. Cuvantul meu e de multe ori neinteles. SUnt considerat anti-social, prajit, huligan sau pur si simplu nebun. Nu dau socoteala nimanui. Nimeni nu are dreptul sa judece. NIci macar Dumnezeu, el m-a creeat, el m-a cizelat sau nu, el m-a transformat. Cand vom invata sa nu mai dam socoteala vom fi liberi. Liber traiesc, liber sa spun ce gandesc. Suna simplu. E simplu. Nu inteleg de ce ne este frica. Am suferit prea mult ca sa mai tacem din gura. Atat ne-a ramas. O varietate de libertate de exprimare. Daca nu o folosim e culpa noastra. Ne jucam poate prea mult cu cuvintele, ne imbatam cu ele, manipulam cu ele ca sa zambim in urma decadentei desantate produsa de ele. As fi preferat altceva, putina atitudine, putin radicalism, dar nu este cazul. Nu este cazul ca aceste carpe de oameni sa vorbeasca. E prea mult pentru ele. Le-ar cadea mana cu care ar ridica arma daca ar fi vorba sa isi apere drepturile lor legitime. Au murit oameni pentru dreptu

Speriat ca a inceput sa inteleaga Omul a continuat rationamentul Pana a ajuns dincolo Din cunoastere in non-constiinta In Absolut sau dioncolo de el. Disociat, sociopat, neinteles A continuat sa admire Dandu-si seama ca e parte a Creatiei Una cu Ea. Ea insasi Ca El e un creator ca fiecare, Precum Creatorul insusi. Valente nestirbite de real Ies acum latente la iveala Sa-l lase sa respire Urme de cerneala Sa scrie desuet Despre Minune

Prin meditatie Omul a atins Splendoarea Reusind in sfarsit sa nu-i mai aduca atingere Sa o lase pura, neatinsa, impenetrabila Sa fie una cu Ea. Cand a incetat sa o mai contemple si a devenit una cu Ea Omul a disparut, devenind Energie, Ajungand la esenta Celula cu celula a atins Graalul Dandusi seama ca aceasta cautare perpetua a fost fara de rost Graalul era mereu acolo, la un pas distanta, doar voalul negru impiedicandu-l sa il vada. Prin meditatie omul a atins Splendoarea

Big-bang-ul a duduit S-a declansat inopinat, simultan in miliarde de constiinte Sau doar in una, uriasa, colectiva, imaculata, incomensurabila Asteptata clipa a venit Si din ceruri au coborat pegasi magici Pe curcubee monochrome. Copiii nu au resimtit boom-ul Lor li se pare firesc Numai, tie, cel ce ma citesti si poate nu ma intelegi, Nu ti se pare normalul firesc. Pentru ca normalul inseamna pace, iubire, viata-ntr-un zambet sau un zambet de-o viata...

Ma zbat printre nori albi Lumina prea-puternica a spart ochelarii de soare Si mi-a obligat retina sa vada dincolo de lumina prin ea, cu ea, in spatele ei la Manuitorul lanternei Universului. Un fulg de pegas mi-a despicat pieptul si mi-a lasat sufletul sa cada in palma dar palma s-a crapat de greutatea sa de seif. greu ca un seif, incatusat ca un seif, de nedeschis decat de tine, Spargatorule de suflete, Deschizatorule de piepturi blamate fara cagula, inarmat cu Iubire, cu pace si trezire nu adormire. Securea lui HAdes mi-a taiat piciorele de sub cingatoare Dar cui ii mai trebuie picioare cand poate sa zboare Si sa inalte din nimic, nicaieri si niciunde, Castele de emotii, senzatii si unde

Mi-ai dat frau liber, mama a Creatiei, Sa curga raul slobod al Senzatiei Unice, tripante, senzantie dura La tample simt iar valtoare pura Ma dezleg de catuse abia inchise Sa fac legaturi de-abia permise Intre Ea, o diafana pura zeita, Si Creatia insasi mereu promisa Odata, cu pasi repesi am negat Iubirea, Concept prea amplu, preferam Simtirea, Preferam ruleta in loc de carusel Si nu calcam frana defel.. Tot s-a schimbat cand a venit la inceput tramvaiul Si zori prea tulburi s-au cernut prin evantaiul A ce credeam a nu-mi fi dat sa simt vreodata Iubirea intr-o forma prea Inalta Scriu prea Inalta caci ce mi-a fost dat sa simt M-a facut sa-nteleg poetii din alt timp. Acuma calm m-a asez la clape Si ochii clari n-asteapta soapte Urechea-mi nu asteapta murmur Din buza-mi nu mai iese susur Si contemplu plin de uimire Nu poate exista Creatie, fara Iubire.

Sa te-ntrebi de ce nu ai sperante. De ce te doare cand vezi copii orfani cersind la semafor fara sa iti faci scenarii din Filantropica. De ce speri fara temei la mai bine, la nou, la bun, cand tot in jurul tau e un castel de carti de joc in care divide et impera domina. Eu am obosit sa sper. Spunem ca ne trezim, ca-ncepem sa simtim, dar in esenta am ajuns incapabili de empatie. In sufletul nostru emotiile salajluiesc o secunda, apoi dispar si ne reacoperim de uzual si banal, nimic esential. Am ajuns sa dorim lucruri inalte, lucruri care nu au nimic de-a face cu caracterul nobil al nimicurilor care ar trebui sa ne umple existenta de contemplare si liniste. Am observat ca oamenii, indiferent de rasa, religie, nivel de cultura sau bogatie isi gasesc un numitor comun in concepte precum familia, prietenii, respectul, pacea, linistea. Am putea fi mai buni daca ne-am face din acestea lait motive existentiale, in care aceastea sa domine. Daca am da la o parte tot voalul negru care ne acope

Acoperit de un covor de stele Natang-usor ma-ndrept spre ele Iti simt atingerea direct pe piele Visez usor in patul de nuiele Si-nchin paharul cu zorele Ca sa-ti alung din crestet ganduri grele. Nu am sa-ti cert acum tacerea Nu am sa-ti stric acum placerea Nu vreau sa-ti spun ce-i de nespus Doar vreau sa-ti simt buza de sus In foite cerate zac aruncate multe pacate de timp uitate de seva secate cu pace plecate intoarse si sparte imping in uitare dorinte suave nocturne si calme seducatoare drame ale mele, ale tale, ale noastre, rastignita pe altarul naturii o buburuza si-a deschis aripile iubirii si te-a privit cum dormi

abstract, transant apas taste grele taste care se zgudura de litere sub apasarea degetelor mele taste care se leapada de litere ca de un hristos prea netrebnic. Unde esti tu, Iuda a creatiei sa ma vinzi pe 30 de arginti vii intrupati mercurial intr-o noua scanteie intr-o noua vapaie, sa simti nesfarsitul feeric cum se apleaca ateic in fata catuselor de mult zdrobite? si toti netrebnicii asteapta visare-n fatada teatrului lumii

nu o sa mai scriu versuri. sunt de rau augur. cum mai scriu, cum mai pierd o femeie draga. brutal de sincer voi aborda acest subiect tabu. cred ca pierd iar pt ca mi s-a parut ca dau totul. se duc ca flori, ca rime, ca huruit de motoare puternice in drum spre ele. scenariul se repeta, filmul prost se repeta. oi fi eu nebun, dar nici oamenii ca mine n-are noroc. ca e prosti. sa-mi bag piciorul daca o sa mai fiu sincer vreodata. simt si ma descarc pe clape. neuroconexiuni ciudate au incetat sa mai bata, nu se mai obosesc sa functioneze. nu au motivatie. analizez pulsul de prost gust al inimii mele si simt ca nici el nu prea are chef de emotii azi. cata platitudine si in iubirea asta. mi se pare mie mare desfrau liric sa poti asocia platitudinea cu iubirea. cand dai o piesa, chiar si foarte buna pe repeat nu te mai bucura. te-a bucurat pana mai acum cateva ore, sperai variatie de vivaldi pe un ritm de cavalera, acum e doar un beat prost de house ce dureaza din ... mereu. sa nu zic since f

Creier suprasaturat de endorfine produse de tine, de imaginea ta dulce plamada, impinge la visare calda, respir greu, plusez mereu, pulsez ateu, fara de zeu, totemul esti tu imi curmi zambetu', ma intrigi, ma provoci, nu te joci, imi dai filme grele, ma scoti din zabrele, ma cutremuri abject, provoci violent emotional, intangibil, impenetrabil, sentimentul incurabil, creste-descreste, nu stiu ce se-ntampla, sedat simt efectul la tampla esti drogul puternic care se simte esti drogul adevarului care nu minte, dezminte, emotii cumplite placere fierbinte, te trage-nspre cer arunca-n eter valtoare de aur sentimente-n tezaur... le dau pe toate ma vand pe pacate c-am multe si grele sunt ale mele, dar le uit pe toate te simt aproape...

se cutremura cerul, Iti rupe cerebelul, pustii ce aluneca-n drift, striga cumplit, pulseaza de adrenalina viata-i divina admiri copila tremuranda batista ei alba si fusta prea scurta face pamantul sa duduie Arunca matasea, duduie! sa plec din block start ca un campion sa imi duc bestia spre stratul de ozon sa-i dau cu cap sa nu se salte fata si sa castige colegul mobra, fata, viata, schimb in zona rosie fara ambreiaj din curba ies doar in derapaj, burnout-ul instiga e sfidare cumplita fata de oameni simpli, spectatori, ne uitam cu mila la gabori, cum dau cu loganul tdi dupa bagabonti ce schimba-n 14 mii . Invart mansonul, turez motorul si decolez din centrul terrei ma lansez, totul ramane amintire, acum e libertate si pura simtire cramponul mea sparge noroiul cu pace urcarea divina devine lina si ii dau gaz printre caprioare derapaje cumplite mergand in picioare o dam printre crengi o dam printre ramuri o dam prin paraie, prin sute de vaduri o dam

neascuns declar, nefirescul bizar, ce s-a creat intre noi, simtire, apoi, uimire, de bine, de frumos, efect-surpriza nu imi permit sa pierd nicio repriza, nu dau inapoi, lupt in ring, dau click si reset, am dat la tot ce-a fost eject, sa simt ce-i nou, sau ce am simtit mereu sa nu-mi mai fie frica de eu sa gandesc cum nu vorbesc la plural, nu ma desprind de real, doar VREAU.

stau ca pe ace stau far' de pace mi se cutremura gandul nu pot rosti cuvantul ce astepta sa fie rostit iubit si soptit nici macar vorbit nu stiu ce-nseamna sa dispari te astept sa reapari sa rezambesti, sa resimti sa simti sarutul meu de huligan sa fii langa mine o clipa, un an sa ma crezi pe cuvant eu asta sunt liber si slobod in vorbire iubesc in nestire ingeri tacuti, muti. atingeri ce dor s-au transformat usor in atingeri ce ard ma duc in pacat ma intorc la el canta-un menestrel se joaca cu mintea-ti iti canta iubirea-ti te face, nu tace te pupa cu pace. confuza, nespusa esti muza supusa muza difuza la atingeri dorite sarutari nesfarsite, echilibru divin dinspre sublim inspre sens, nu exista non-sens ci doar apasare, si pura savoare esti INCANTARE.

Jocul difuz s-a transformat confuz din fericire in crize-n nestire depresii cumplite nesfarsite neavenite nedumerite falsez in ton cu rima nu mi se deschide inima s-a tripat stupid s-a sfarsit subit s-a dus umbra de sentimente a explodat organul cu emotii latente. doresc sa fie iertata crima de a nu constientiza vina DE-A FI DOAR EU...

Innecata in ganduri perverse Diform realitatea joaca noi feste, nu intelege viziunea, nu suporta adeziunea, la firesc, sensibil si uman, nu mai iese la liman nu tolereaza, nu creeaza, doar cere, nu cerne nu simte nimic arunca-un verdict nefondat nebazat pe argumente sau pe sentimente. Ii este simplu sa condamne, sa faca din oameni drame, ne-am inrait precum rocile ascutite nu mai castigam razboaie prin cuvinte, prin bun simt si legea firii, prin legi nescrise ale simtirii. Ma joc Fac troc Invart ruleta fara de noroc Ca sa ma scot din sistem, din etern, din tine, nu mai stiu conceptul de "bine" Cine esti, tu, realitate, Sa ma judeci pentru vechi pacate?

Am defrisat sentimentele neclare Am dat la o parte tot fara paloare Am incercat sa adaug un pic de culoare Iubirii naufragiate in mare. corabia de sentimente cazuta in deriva asteapta tigara umpluta cu sativa sa o indrepte spre tarm nou sa se auda clinchet de pahare in ecou Am asteptat acel raspuns am asteptat cuvant nespus am asteptat uitare si visare si am gasit multa apasare pe cortex, pe gandul calm, pe racnet, pe zambet transformat in raget pe karma mea cea biciuita pe soarta prea demult ursita pe pacea in genunchi cersita ce-alunga o iubire ne-mplinita pe tine, pe noi, dar mai ales pe mine, pe mine de mine pe crezul care-mi curge-n vine, pe crezul de tine creat de mine-alungat, de noi transformat, cizelat, hulit si damnat, neslefuit, torid sub clar de noapte, cuvinte desarte... Dumnezeu imparte peste sentimente sparte

Ti-am dezvelit umarul stang Asteptand cuvantul nerostit Sa iasa de undeva blajin, natang, Ca sa-ti acopere umarul abia soptit. Ti-am dezvelit umarul drept Asteptand neavenita uitare Lasandu-ma in pace si visare Ca sa rasara din al tau piept Zambet, ardoare si splendoare. nu am mai dezvelit nimic stiam deja cum curge tot nespusul sunt prea liber sa las un suflet dezgolit cand rasaritul se contopeste cu apusul. Tu rasarit, eu doar apus, Nu ne vom intalni vreodata, decat in zambet si nespus ca sa renastem altadata. Altadata, altfel, altcum, clinchet de pasare maiastra, sa cante trilul deic acum, sa iti apara soare la fereastra.

Ajung in nepasare Cuprins de visare Si aprind in vinerea mare un mare cui din lumanare cum m-a-nvatat ombladon, rima cu gust ce naste stratul de ozon rima subtire, rima de bine ce curge in vine cade maiastra floare de glastra rima de pace urca vivace va sparge de oase va sparge la case va divorteaza socheaza trage cu pace....

As impinge pacea la nesfarsit, sa numar in palma tot finitul, sa simt nesfarsitul, pacea neoprita a unui pui de dac ce nu vede prin opac ce priveste plantele drept leac in pauzele dintre veac, As impinge pacea la nesfarsit Unde dragonul din fiecare a evadat, unde dracul din mine a scapat. S-a eliberat in sfarsit tot spiritul, de prea multe dorinte s-a rasturnat spritul, de prea multe visuri se prelungeste filmul de prea mult patos se cutremura destinul, al tau, al meu, al nostru rescriind "Tatal nostru!" Rescriind Crezul in Sambata Mare Iubirea in vesnic nu moare supravietuieste absolutul din fiecare, puritatea din fecioare instigand translucid la ... IMPACARE!

Sunt sortit la un calm absolut A inceput neinceputul inceput Rostit pe buze reci sau moi Al timprilor de apoi In care tu, noi, trecut, prezent si viitor Acelasi timp Acelasi mod Si trec inot Peste gordianul nod Ce mi-a cuprins candva tot orizontul. E un chimir inavutit cu sentimente, Far' de preiecte, Far' de defecte, Fara de timp, doar pace si liniste, Doar echilibru Si parfum de cimbru... Sunt sortit la un calm absolut

Visele mele, pacatele mele, gandurile mele s-au deformat in uitarile mele si tot ce am crezut candva ca e real s-a dovedit a fi un ideal. Am experimentat cuvinte nesoptite Si am simtit sentimente ranite, Cazute in fantani secate, Traind o viata plina de pacate. Tot ce-am sperat candva intr-un metrou obscur Lumina cerebrala - diform abajur S-a strecurat usor in neantul simtirii Fiind doar alta forma libera a firii. Citind acum la versul meu, saracul, Te vei intoarce-acum zambind la altul Gandindu-te ca eu fost numai pacatul Ce ti l-a scos in cale necuratul. Si prea-curatul m-a facut sa sper Ca viata nu e doar infern Ca pot gasi prin prea-speranta Sens nobil la asta viata.

Romanii se trezesc, cutremura destinul Romanii incep sa-si inteleaga imnul Romanul va lupta, s-a saturat sa arda, Va demonstra la toti ca nu-i facut sa piarda Instigam explicit La un stat fericit, Instigam fara cenzura La bun-simt si la cultura, Instigam alert De data asta o facem coerent, Politicieni corupti Incep sa taca muti Pana si ei stiu prea bine Ca poporul nu ii mai sustine. Instigam la drepturi egale la pace, la valori sociale Mesaju-i simplu si direct E chiar si politic corect, NU toleram sclavia Deschide-ti Ochii, Romania! Vor incerca sa ne loveasca, Vor incerca sa ne opreasca, Se stiu prea mici si tematori, E timpul sa gustam altfel de zori! Ne ridicam din propria cenusa Nu mai batem la nicio usa Ne ridicam ca sa trezim guvernul Ne ridicam sa indreptam sistemul. Instigam la drepturi egale la pace, la valori sociale Mesaju-i simplu si direct E chiar politic corect, NU toleram sclavia Deschide-ti Ochii, Romania!

Pasesc incet in caldura diminetii. Rucsacul atarna spate plin cu acte. E rucsacul cu milka de la johny. e violet. mi-am luat camasa roz sa se asorteze. De soarele puternic ma despart doar ochelarii de soare ieftini (care costa un leu sa ii produci si o benzinarie ii vinde cu 24) sau ma unesc, habar nu am, multumita lor vod soarele mai bine. Imi dau seama ca problemele treptat-treptat au rezolvare, nimic nu mai doare cum durea odata. Acum linia are o forma mai aproape de drept, sinusoida s-a atrofiat si mai pulseasa aidoma unor replici de cutremur, din ce in ce mai slab. Tiganca de la coltul intersectiei mi-a urat un sincer: "sa fii sanatos!" si mi-a transmis energie pozitiva. Alta mi-a ghicit ca voi avea noroc astazi. E prima zi din restul vietii mele, chelnereul zambeste aducand cafeaua aburinda si procurorii ma asteapta. Doamne, cum a picat cuvantul "procurorii" in insiruirea de sentimente pozitive. Dar, pan' la urma, rugina roade cuiul si nelalocul lui

Ma joc din nou dincolo Intr-un sistem ce nu-i acolo, Intr-un sistem ce nu-i aici, Unde nu conteaza ce critici, Unde nu conteaza muza, De unde-ti vei musca buza Sorbind arid trip-ul torid, trip-ul de langa, trip-ul in dunga, trip-ul setat, parte a istoriei de cacat din care ai facut parte. Zeul farame imparte la popoare multe si sparte dintr-o omenire care de mult a devenit ostire. Si va ganditi cu indignare La ce v-am spus la fiecare, Ca in veci n-o sa scapati Purtati-va ca frati.. Veti intelege Ca nu exista lege, Ca nu exista frontiera, Ca nu avem nevoie de carabiniera, Ca nu avem nevoie de catuse, Ca nu avem nevoie de capuse, De politruci cu chip de om, De fanfaroni cu papion de guverne virtuale cu atibutii exceptionale. Cand tot pe lume-i legea firii oranduirea pura a simtirii respect, echitate, onoare, bun simt, educatie, respect din nou, e cauza suprema a creatiei. 7 miliarde de imparati Zeitati de sine statatoare Asista neputinciosi De fr

Zambetul ei fragil A secerat universul meu si mai fragil, In care heruvimi desprind cadavre de idei De pe carcasa unei inimi preacurvite. O inima lasata fara idei, fara puls, fara noima E doar ocean fara de ape, In care pesti mirifici zboara Far'de dorinta sa inoate. Si zambetul fragil e tot mai clar, Sorbind un ceai de iasomie, Ochii albastri sunt un dar Prea pulsatil de energie. Acum zambesti citind la mine Si te intrebi pe ce-am pasit, E energia pura non-divina A unui suflet razvratit.

Astazi se implinesc 8 ani de cand a trecut in nefiinta sau intr-o altfel de fiinta. Habar n-am. Nu stiu si nu pot certifica niciuna dintre variante. TAta era genul de om care iubea oamenii. Avea o apreciere deosebita in special pentru prietenele mele. Logic, erau mai apetisante decat Zama, Utza sau restul gastii de motociclisti betivi. Imi pare rau ca nu i-am dat niciuna. In comunismul perfect marxist femeile si bunurile se folosesc la comun. ZAmbetul de sub mustata deasa nu inceta niciodata, nici chiar atunci cand poate ganduri de foc il macinau. M-a invatat sa iubesc oamenii si sa ii apreciez indiferent de cultura, mediu, culoare a pielii, ocupatie. Toti oamenii trebuie respectati. Punct. Spun lucrurilor pe nume, poate prea pe nume cateodata si nu ma voi abate nici acum de la obiceiul meu prost. Vreau sa va povestesc despre cum a murit Tata. Nu vreau sa fiu inteles, ci doar sa mi se respecte dreptul la libera exprimare si protest atunci cand vine vorba despre sistemul defect si je