blogu' lu' Aky

si stau si scriu si poate plang si iti simt umarul drept putin tremurand si ma intreb daca gandul meu s-a cufundat pentru ultima data in verdele ochilor tai si daca zambetul de ieri va macina maine gandul trist de azi si ma petrec in cuget cu pasul marunt al calatorului fara de lesa si destinatie care experimenteaza si nu vrea sa stie ca ce-a mai fost este dat sa mai fie chit ca-i iubire chit ca-i simtire chit ca-i un joc bolnav ce urla-n amintire mai vrea sa simta iar si iar nectar de zeita, scumpa vladita, desprinsa din filme create de tine care ma citesti si nu ma asculti pentru ca nu ma cunosti, dar ma simti si stii ca suntem una acum si-ntotdeauna in vis si aievea renastem departe sa ne cunoastem

Oh, tu, chip tatuat far' de talent pe bratul unui condamnat vesnic la iubire De ce ma lasi sa ma zbat intre a fi eu sau a fi mai mult cand amandoi stim ca eu sunt nimic, alt fir de praf aruncat prost din nacela unui balon umplut cu dragoste si vicii cand amandoi stim ca eu sunt mai mult, uneori sunt chiar doua fire de praf, rasfirate intr-atatea alte fire de praf din desertul asta mirific de ne-nconjoara.