Dumnezeu
Ateu convins de la 8 ani. Asta sunt. Sau eram. NU mai stiu. Eram copilul crescut de bunica care mergea la biserica din sat in fiecare duminica, unde spunea crezul alaturi de preot si de ceilalti diaconi. Aveam 8 ani, cand, de Paste, il vad pe unchiul Bebe la costum, in biserica, evlavios, alaturi de familie. Imi placea de el. Barbat frumos, solid, familie mandra. In 4 ore unchiul Bebe era dezbracat la bustul gol si isi alerga copii si sotia prin curte, avand un cutit mare in fiecare mana. Se terminase evlavia. Atunci, simplu, nerational am considerat ca daca exista Dumnezeu nu ar permite asa ceva. Nu ma gandeam atunci la libertatea de exprimare, liber arbitru sau alte notiuni pe care le-am dobandit ulterior. Ma gandeam pur si simplu ca El nu exista. Ulterior am incercat sa imi argumentez pozitia si sa ma conving ca asa stau lucrurile. Ca religia este o creatie a unor oameni care vor sa manipuleze masele, trecand peste stiinta si bun simt. Pana ieri. Prezentare: aceeasi bucatarie d