Lumina neagra
am aruncat capacul telescopului planetelor ascunse sa nu-l mai pot pune vreodata, sa obtureze el splendoarea si fericirea ultra-mata. respir detalii din umbre si din bezne, ce-au fost ascunse omenirii, sa admir echilibrul lesne al alungarii premenirii. descopar ce nu mi-e dat sa vad si ochiul mi-e cusut in voal, ca sa renasc sa vad ce e si nu doar ce mi-a fost dat, un adevar de ascunzisuri si mirare, un infinit la care-s condamnat, fara de spatiu si de timp, ci doar splendoare.