blogu' lu' Aky

Speriat ca a inceput sa inteleaga Omul a continuat rationamentul Pana a ajuns dincolo Din cunoastere in non-constiinta In Absolut sau dioncolo de el. Disociat, sociopat, neinteles A continuat sa admire Dandu-si seama ca e parte a Creatiei Una cu Ea. Ea insasi Ca El e un creator ca fiecare, Precum Creatorul insusi. Valente nestirbite de real Ies acum latente la iveala Sa-l lase sa respire Urme de cerneala Sa scrie desuet Despre Minune

Prin meditatie Omul a atins Splendoarea Reusind in sfarsit sa nu-i mai aduca atingere Sa o lase pura, neatinsa, impenetrabila Sa fie una cu Ea. Cand a incetat sa o mai contemple si a devenit una cu Ea Omul a disparut, devenind Energie, Ajungand la esenta Celula cu celula a atins Graalul Dandusi seama ca aceasta cautare perpetua a fost fara de rost Graalul era mereu acolo, la un pas distanta, doar voalul negru impiedicandu-l sa il vada. Prin meditatie omul a atins Splendoarea

Big-bang-ul a duduit S-a declansat inopinat, simultan in miliarde de constiinte Sau doar in una, uriasa, colectiva, imaculata, incomensurabila Asteptata clipa a venit Si din ceruri au coborat pegasi magici Pe curcubee monochrome. Copiii nu au resimtit boom-ul Lor li se pare firesc Numai, tie, cel ce ma citesti si poate nu ma intelegi, Nu ti se pare normalul firesc. Pentru ca normalul inseamna pace, iubire, viata-ntr-un zambet sau un zambet de-o viata...