blogu' lu' Aky

Nu mai astept creand la infinit  Versuri eterice, ce nu si-au gasit destinatarul,  Tu esti aici, transformand conceptul in finit,  redefinind imaterial materialul,  facandu-ma sa cred din nou,  in mine, in concepte si-n iubire,  la vorba imi rasuna iar ecou  si gust iar viata in nestire.    Sa nu ma lasi sa plang acum sau maine Si ocroteste-ma de cele rele,  As vrea s-alerg din nou pe culme, sa gust iar mure si zorele,  cand tu la toate le dai nume,  eu numesc totul doar iubire,  cand tu transformi necazurile-n glume,  pot sa revin iar la simtire.   Acum degust cafeaua vietii,  trezindu-ma parca din moarte  si roua-ti spala lacrimile tinereti-mi,  veninu-i dulce acum printre pacate,  Curat, rebotezat si non-ateu,  Revin la viata din uitate soapte  Nu mai astept, ci doar sunt eu,  Fiind cu tine aici sau dincolo de moarte

Pacatele mi-au definit esenta si m-au ajutat sa-mi continui existenta, Dinspre sublim in absolut, si-apoi in morbidul lut, Din lut ma trag si din slobod gand Din slobod gand ma-ntorc cu teama pe Pamant Si chiar de-arunc cu patima plangand Karma duala m-a facut ceea ce sunt Din lut am fost ca sa devin mormant. Am lovit dur cu dalta in bordura, sa scap de fiecare bob de ura, si din impact au iesit constelatii, Amalgam-amurg de contemplatii, Se-asterne linistea calma si pura Nu mai simti rana din lupta dura, In sfarsit e pace si-i zambet si-i cald, Nu toti se ridica, desi toti cad. Plutesc din stea in stea sa le-nteleg menirea, Menirea lor e insasi stralucirea,

si chiar de plang sau de ma plang vreodata o fac razand de clipa de-altadata cum am trecut peste indicii cum au trecut si ani si vicii cum au trecut si oameni si femei si cum am dat noroc cu zei ce sunt acum aici sau poate sunt in cer si isi plang lacrimile cand norii cern florea de-o sper de la un glob prea tern s-a deschis suav, canta-un menestrel s-a deschis in zorii de cu luna din iad si tremur rasare furtuna dar dupa furtana ta e curcubeul meu cand viata ne separa raman singur eu golanul far de dumnezeu cu rima alba, cu vers greu dar care va lupta cu tot ce-a fost in viata asta plina de cu rost, de cu simtire, cu crezare si cu iubire cu multe endorfine in adormire e multa apasare in cortex, copile, trezeste-te si lupta-n primul rand cu tine acuma vreau sa simt pace-n nestire spun pas la ingeri ce au uitat sa ne vegheze spun pas la demoni ce au visat sa ne-narmeze spun pas la tot ca sa descopar mantuirea iti pun pas tie, ce mi-ai cenzurat trairea cu lir

M-am dus departe. in gandurile mele e libertate, e-o lume mitica abia soptita. De multi dorita, In care arme cad ca secerate, popoarele toate-s liberate, tunurile-s transformate-n jucarii, pentru copii, In care tot razboiul s-a contras intr-un steag alb, albul cel mai pur si cel mai mat, nu mai exista dispute fracturate si mintile sunt luminate, educatia atinge noi cote, muzica canta noi note, totul e mai frumos, mai viu, mai pur si adevarul e frumos, nu dur. Vreau pacea scrisa cu litere de aur Vreau o planeta precum un tezaur, Vreau ca natura sa fie pretuita Si-umanitatea dezrobita Treziti-va sa cantam impreuna, Treziti-va pentru o lume mai buna!

Poate ca undeva am gresit Cand impleteam dragostea ta cu dragostea mea Si-am incercat sa le las fluide, Abia soptite, Sa-si faca de cap intre dorinte, Intre lumi abia deschise Sau parasite, Mate Poate ca undeva am gresit Cand te iubeam nespus, nespunand asta, Te-am lasat sa vezi nebunul cum isi frange diagonala Intr-un joc de sah alb, Mat … Poate ca am gresit ca m-am nascut, Netrebnic ca un avorton cu plamani, Sau poate am vazut lumina De la capatul tunelului Mata… Degust acum paharul cel mare de vin, Si simt in ochi lacrimi cu venin, As vrea sa-l injectez in ochi de lacrimi prespalati Mati ... Sau poate nu mai vreau nimic, Decat iubire si acceptare prea-totala, Caci sunt si rad si vreau si joc, Toate cu tine, Goala, stralucinda si nu Mata

sunt bipolar ca Terrra, ma joc in constelatii, ma-ntreb in zori de zi, cu ce-au gresit damnatii, ma joc in indecenta ca sa-i descopar gustul, te-admir pe tine goala ca sa-ti descopar trupul, fumez si-nchid ochii ca sa descopar calea, ma-ntreb unde se termina si unde-ncepe zarea, cand zarea-i infinita si dulce precum moartea, un inceput de cor de ingeri, neant precum uitarea, ma uit miop la limite, dar ele nu mai sunt, pipai pe langa mine, dar nici eu nu mai sunt.... fratern-matern precum o mangaiere calda, in goana de iluzii lumea rabda, asteapta ziua ce va sa vina, dinspre lumina, crezand pasiv ca scopul e prea sus, dar ca-i tangibil niciodata nu s-a spus, materia e densa, luceste-ntre planete, citesc printre silabe, dau forme la versete, mi-e teama cand de mine, cand de marete umbre, descopar conotatii, cand vesele, cand sumbre, de fapt e tot iubire si pace-n absolut, eu sunt vibratie sau unda sau doar lut ...