niciodata

nu avem dreptul niciodata sa fim jos. ma uit la albul infinit de afara, la mirosul de nou liber. avertizare: cod mirific. suntem dependenti de temerile noastre, ne incarceram fara motiv in ele, dar avem momente in care, in intimitatea camerei noastre, reusim sa ne uitam pe geam si sa ne imaginam ce vrem sa fim ce vrem unde vrem cum vrem. sa fim noi insine, pt ca acesta e marele hop. nu reusim sa ne regasim, pt ca un om regasit e fericit. doamne, cata frumusete. nu pot sa mai scriu

simplu, prietene

Simplu. Senzatia, nu formatia. NU avea cum sa fie formatia, pentru ca pana la combinatiile lu chelu cu smaili nu aveam cum sa constientizez existenta ei. Ma uit cu drag cum la un amarat de sms nu mi se poate da raspuns, ma uit cum oameni pe care ii credeam prieteni "uita" sa anunte cheful de aniversare, ma uit cum cea mai apropiata femeie din viata mea, imi arata cat de de evident de explicabil este sentimentul de evitare. Paradoxul vine atunci cand aceesi sora de-ale mele imi confirma faptul ca este intru-totul de acord cu ideile mele afirmate mai mult sau mai putin frapant. Daca prietenii se impart in 3 categorii: aia care ma evita ca beau si fumez, aia care nu ma evita, dar imi dau sfaturi de ii evit eu si aia care nu ma evita si nu imi dau sfaturi aprige cu care vorbesc normal de ce plm sa nu fii si tu in a 3-a categorie?
Nu pot sa spun decat ca, reducand totul la infima-i esenta, va iubesc pe toti... Sunt doar departe si atare voi ramane. Imi cer scuze ca v-am perturbat fericirea atat de auto-ti-contestata.

evident

Este evident faptul ca fara stimulente e greu de scris. Am lasat sticla sa planga si, in mod neobisnuit, nu sunt nici mai mult nici mai putin depresiv. Imi curge in vene acelasi venin pe care uneori il detest. Vreau o dragoste adolescentina traita in adolescenta tarzie. Ma aflu la o rascruce de drumuri in care a fi se confunda cu a cunoaste, cu a experimenta, in care in niciun caz nu se confunda cu a sti si este dat. Ma intreb uneori daca sunt sociopat, daca pot alunga atata amar de societate si ma pot rebiciui cu convenientele naturale oprimate atat de mult in timp. Uneor dorinta de liniste si normalitate atarna greu, ca un streang de gatul unui nevinovat, dar de cate ori incerc a imbratisa normalitatea imi dau seama ca acest demers nu reprezinta altceva decat nefirescul pentru mine. Of, futui, cat de mult mi-as fi dorit un gram de normalitate tangibila si cotidiana. Este evident ca alunec cu pasi grabiti, in mersul sacadat al unor taste sau idei, catre anormalitate. Minunat e felul in care o fac, lucid si constient, intr-un acces de nou aproape inexplicabil, lugubru si pacifist n egala masura.
Putem sau dorim a schimba evidenta?

element meteo pasiv

Cerul a vrut azi sa fie mai alb ca ieri, mai multa pace ca in zilele trecute. Bineinteles autoritatatile au fost surprinse ca zeii si-au permis a ninge in ianuarie. Asta are mai putina relevanta.
Am trecut de etapa in care ne inchinam zeilor atunci cand fulgera afara. Poate din pacate. Necunoasterea, in anumite situatii, e premisa fericirii. As vrea sa pierdem din cunostinte, sa fim din nou puri, nu prosti, aidoma animalelor si sa ne putem bucura ca un labrador voios de muntii albi care ne acopera...din cand in cand... si sufletul. Pe cand o dam parte-n parte cu ... PACE?

Pana cand

Ma intreb pana cand. Nu inteleg prostia unei natiuni care a avut nerozia sa isi puna ca imn un poem numit "desteapta-te, romane". Cf DEX A SE DEȘTEPTÁ mă deștept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare conștientă a vieții; a se trezi. 3) (despre natură) A începe un nou ciclu de vegetație; a reveni la viață. 4) fig. (despre sentimente, dorințe, idei etc.) A începe să capete contururi precise; a se înfiripa; a înmuguri; a încolți. 5) (despre persoane) A deveni conștient; a ajunge să înțeleagă realitatea. 6) A deveni (mai) deștept; a căpăta mai multă inteligență. /lat deexcitare Recunoastem totalmente letargia in care ne-am aflat. E bine ca noi in loc sa luam atitudine ne-am pus un imn care sa certifice letargia. Ft important ca primul pas s-a facut, din pacate acesta era cel mai putin important. Preferam sa luam atitudine si sa lasam ca imn 3 culori cunosc pe lume sau parazitii feat.vita de vie - beat mort. Mai bun era Bitza cu Armele pregatite mereu.

Oare suntem 23 de milioane de incapabili? Stand atata timp in genunchi nu avem dreptul sa protestam, ca nu am luat atitudine, dar avem in schimb obligatia sa incepum sa luam atitudine, obligati fiind sa castigam astfel dreptul de a protesta pe viitor.
Dar, poate, luand atitudine vom ajunge la cea mai importanta forma de exercitare a dreptului de protest: aceea de a nu protesta, deoarece protestul nu mai este necesar ;)

Antimaginatie

Cuvantul de mai sus este scris corect asa, far' da cratima. Somewhere between chance and mystery lies imagination, the only thing tht protects our freedom, despite the fact that people keep trying to reduce it or killing it off altogheter Louis Bunuel
Louis nu se insala. Avem un singur dat in viata asta care nu se supune ramasitelor cotidiene ale perpetuu-ncarcerarilor. Imaginatia. Imaginatia in sensul ei simplu si atipic. Dupa multexperimentande dimineti am realizat ca de-asta alcoolul, drogurile, sexul sunt atat de cvasiapreciate. Ele imping regulile catre non-existenta, catre absurdum, catre pieire. Regulile fiind date in laturi ne permitem sa lasam imaginatia macra, in forma pura sa puna atotstapanire pe existenta noastra.
Ne este frica de libertate, intrebandu-ne mereu "ce s-ar intampla daca?" S-ar intampla...nimic. Nu ar fi nicio problema. Imaginatia mereu vie ne duce pe un taram in care singura lege ar fi cea mai importanta: respecta libertatea fiecaruia. Idealistic vorbind trebuie sa facem totul pentru a ne proteja imaginatia, ultimul razboinic in lupta cu noi - ft important: nu cu noi-insine, pentru ca noi-insine suntem aceia care si-ar lasa imaginatia sa fie stapana libertatii lor de nestapanit.
La ora asta blogul meu nu are cititori, grupul de betivi fiind plecat la birt, e vineri seara, dar maine, cand vor citi aceste randuri, mahmuri si dezorientati, in perpetua cautare a lichidelor reci isi vor putea spune raspicat: eu nu vreau imaginatie!

dileme... raspunsuri

O noapte crancena, rece, tremuranda, parca ar fi ianuarie. Vise incomplete, sumbre, au alungat un somn de mult prea putin linistit. Ma gandesc la motive, ma gandesc la atitudini. M-au condamnat foarte multi. M-a surprins ca nimeni nu m-a intrebat de ce. Toti mi-au oferit contramotivatii: esti avocat, arde-i pe toti la bani, fa-ti o viata in care curu tau sa fie cald. Atat. Motivatia creerii un ego mundis pufos si confortabil. De ce am facut acele fapte "reprobabile" pentru multi... Le -am facut pentru ca nu pot dormi linistit atata timp cat:
1. exista un miliard de oameni care sufera de foame pe terra la ora asta;
2. o operatie de leucemie costa 100.000 euro, cat un lamborghini la mana a doua;
3. exista sute de mii de oameni care isi pun streangul de gat pentru ca sunt sufocati de institutii de credit in timp ce copii lor nu vad decat zeama in farfurie;
4. exista sute de mii de oameni care uita de zambet, expresie faciala specific umana, pentru ca au facturi, rate, sefi jegosi;
5. se cheltuie mai mult pe arme decat pe hrana, medicamente si cercetari medicale la un loc...

Lista poate continua la nesfarsit. Asta e un sistem in care traim si care voua va poate parea oricum, dar mie mi se pare infect si mizeriile astea va fac sa nu pot dormi linistit. Culmea tupeului e reprezentata de bancheri umflati care ne cer ajutorul sa il salvam. Ei nu isi dau seama ca e sistemul lor, nu e sistemul celor multi care sufera in draci. Nu neg ca poate mijloacele mele au fost defectuoase in ochii multora, dar sunt extrem de sceptic ca o floare poate infrange atata ticalosenie in cea mai forma pura, adunata de ei cu titlu de glorie, simptom al unei lipse de potenta atat de evidenta.

Enjoy a pure idealistic freedom!