Norii de ceara se impletesc in lumina Alunga imagini si-si plang jalea-n surdina De ce ma renegi, cand ma poti blama Si de ce ma alungi, cand ma poti judeca? De ce nu ma condamni pe veci la nemurire, Incetosandu-mi viata cu-n strop de amagire, Cu-n strop de fericire, cu multa-multa simtire, Sa dam foc pacatosi la orice amintire, Sa privim zambind muti la orice despartire Si sa renastem delir-mut in pasi de tango macel de sentimente pe sanul tau cu gust de mango Apropie-te, eu fac zob doar caietele dictando Cand imi asez iubirea ca lautarul un bailando Il las sa cante-n locul meu ca focul Prefer sa caut in chipul tau norocul pe care l-au gustat doar zeii, Sau poate zmeii cand luptau cu dumnezeii, ingerii cantand, in niciun caz ateii, lasa-ti iubirea sa-ti omoare decibelii si basul grav al inimii sa te duca pe culmile placerii, Si-alerga azi cu vagabontii si cu toti rebelii In cautarea libertatii, a placerii si-a durerii Preda-te, acum, prea dulcea mea cadana, Pre...
Nu mai astept creand la infinit Versuri eterice, ce nu si-au gasit destinatarul, Tu esti aici, transformand conceptul in finit, redefinind imaterial materialul, facandu-ma sa cred din nou, in mine, in concepte si-n iubire, la vorba imi rasuna iar ecou si gust iar viata in nestire. Sa nu ma lasi sa plang acum sau maine Si ocroteste-ma de cele rele, As vrea s-alerg din nou pe culme, sa gust iar mure si zorele, cand tu la toate le dai nume, eu numesc totul doar iubire, cand tu transformi necazurile-n glume, pot sa revin iar la simtire. Acum degust cafeaua vietii, trezindu-ma parca din moarte si roua-ti spala lacrimile tinereti-mi, veninu-i dulce acum printre pacate, Curat, rebotezat si non-ateu, Revin la viata din uitate soapte Nu mai astept, ci doar sunt eu, Fiind cu tine aici sau dincolo de moarte
Pacatele mi-au definit esenta si m-au ajutat sa-mi continui existenta, Dinspre sublim in absolut, si-apoi in morbidul lut, Din lut ma trag si din slobod gand Din slobod gand ma-ntorc cu teama pe Pamant Si chiar de-arunc cu patima plangand Karma duala m-a facut ceea ce sunt Din lut am fost ca sa devin mormant. Am lovit dur cu dalta in bordura, sa scap de fiecare bob de ura, si din impact au iesit constelatii, Amalgam-amurg de contemplatii, Se-asterne linistea calma si pura Nu mai simti rana din lupta dura, In sfarsit e pace si-i zambet si-i cald, Nu toti se ridica, desi toti cad. Plutesc din stea in stea sa le-nteleg menirea, Menirea lor e insasi stralucirea,
Comentarii
Trimiteți un comentariu