de ce vreau
De ce vreau sa ma urc pe un altfel de motor, din ala liber, propulsat de vise si zambete largi, sa calaresc nemurirea si prin spirit sa ating un absolut pe care ni-l dorim cu totii? Societatea ne blameaza si ne transforma din oameni in rotite intr-un sistem circular din care nu avem scapare. Detestam asta, dar mergem inainte spunand ca asa e de cand lumea, consolandu-ne patetic cu faptul ca nu putem schimba nimic. Convertim decibeli in muzica, convertim litere in cuvinte, convertim idealuri in deziluzii sau sperante in amintiri. Convertim tot. Omul s-a nascut sa modifice, sa transforme, sa realizeze. Pana la un anumit punct, cand s-a uitat pe sine. Si nu a facut nimic altceva decat sa continue sa transforme, atunci cand era timpul sa contemple. Daca reusim sa contemplam scapam de cel mai mare pericol, sinele, pentru a ne gasi o salvare reprezentata paradoxal tot de acelasi sine. Eu mi-am pierdut sinele sau cel putin am pierdut o batalie in lupta cu sinele. Trebuie sa ma dematerializez