blogu' lu' Aky

voiam sa-ti spun ca i-am descris unui pictor portretul tau ca sa remarce singur cat esti de frumoasa si beat fiind in talentul sau sa ma imbie sa-mi scriu oda pacatoasa el pictor beat, eu poet spart, stateam cuprinsi in amutire si nu stiam de ce traiesc e dat sau ma alin iar in simtire... voiam sa-ti spun ca i-am descris unui cobzar ochii tai sa-i fac lauta iarasi fermecata sa ia si "si" si bemolii sai sa-mi cante la urechea prea uzata, sa ii descriu cum sa se lase peste coarde tot ca iubirea noastra fermecata, cand zori de zi, cand cant in noapte, destin de inima patata... si-am deschis ochii sa te admir in voie dar ochii s-au inchis de fericire si-am strans din buze de nevoie ca sa nu cad iar in adormire am ars in bong iubirea noastra toata sa ma prefac ca rad la lume si la glume primeste-ma in tine inc-o data sa ma dezic de versuri si de lume

M-am dezis de tine ca sa cunosc lumea. Si am cunoscut-o pas cu pas, viciu cu viciu, emotie cu emotie. E relaxarea cerebrala dinainte de vortex-ul de emotii. E pace in zori de zi si tot raul din lume a apus. Razboiul e in noi, cu noi, il dam la o parte, mai tragem o carte, fugim departe, departe de toate, ne facem dreptate. De ce scriu, de ce iubesc si de ce din cand in cand lovesc cu litere sau cu pumni inclestati de fericire nu stiu inca. Stiu ca gustul unor 6 buze diavolesti ma face inca sa tresar ca un alchimist in fata formulei fericirii. Am decupat si am varsat paharul berzelius pana nu a mai ramas niciun strop de uimire in el, pana nu mai cunosc tradarea, ura, tristetea. Pentru ca merit zambet. Pentru ca meriti zambet. Imi amintesc imaginea buzelor tale in oglinda unei mobre vechi si de caracter, pe un drum in furtuna. Furtuna pe drum, furtuna in noi, Fortuna geloasa ca nu traieste ce-am trait noi. Oh, Doamne, ma dezic de tine ca sa te cunosc iara si iara, mai suava, mai dulce,