blogu' lu' Aky

si chiar de plang sau de ma plang vreodata o fac razand de clipa de-altadata cum am trecut peste indicii cum au trecut si ani si vicii cum au trecut si oameni si femei si cum am dat noroc cu zei ce sunt acum aici sau poate sunt in cer si isi plang lacrimile cand norii cern florea de-o sper de la un glob prea tern s-a deschis suav, canta-un menestrel s-a deschis in zorii de cu luna din iad si tremur rasare furtuna dar dupa furtana ta e curcubeul meu cand viata ne separa raman singur eu golanul far de dumnezeu cu rima alba, cu vers greu dar care va lupta cu tot ce-a fost in viata asta plina de cu rost, de cu simtire, cu crezare si cu iubire cu multe endorfine in adormire e multa apasare in cortex, copile, trezeste-te si lupta-n primul rand cu tine acuma vreau sa simt pace-n nestire spun pas la ingeri ce au uitat sa ne vegheze spun pas la demoni ce au visat sa ne-narmeze spun pas la tot ca sa descopar mantuirea iti pun pas tie, ce mi-ai cenzurat trairea cu lir...

Suntem dincolo de cuvinte. Suntem simtire si suntem esenta. Suntem ragetul leului si susurul apelor de munte. Suntem una cu coropisnitele care aerisesc pamantul. Suntem pasiune dusa la pura dementa. Suntem oameni. Suntem marsavi, uneori trecatori si atot-cunoscatori cateodata. Ajungem sa nu intelegem ca suntem toti o fiinta. Pulsam ca celule ale unui organism total. Energia care ne interconecteaza e absoluta, uriasa, planetara. Zambete de copii descretesc fete de batrani, energiile lor se contopesc in jocul lumii. In lumea ideilor totul e altfel. Eu nu sunt eu, tu nu esti tu, noi suntem ei. Dincolo. Plusam nefericit in jocul cu soarta si castigam pe ultima mana. Aia frumoasa. Mana cu deznodamant feeric, in care pasiuni de mii de ani se impletesc, se rascolesc, se lupta cu frustrari si mai vechi pentru a castiga pana la urma. Ajungi fericit din nefericit, copile, si strunesti monstrul cu chip de om cu care te-ai luptat mereu: sinele. Cascada fumeganda se calmeaza, furnalul infern...