blogu' lu' Aky

spun pas la ingeri ce au uitat sa ne vegheze spun pas la demoni ce au visat sa ne-narmeze spun pas la tot ca sa descopar mantuirea iti pun pas tie, ce mi-ai cenzurat trairea cu lirica blamata, dar nicicand tacuta versific slobod, si-apar ultima reduta si cant demonic la ultima harpa si rima imi ramane o ultima arma si doare al dracu, copile, cand arunc rime, si stiu ca ai vrea si tu sa fii liber ca mine sa poti sa zbori fara aripile tale din ceara sa poti sa plangi cu sange-n ceas de seara sa poti sa urli la luna fara sa deschizi gura stiu ca nu-ntelegi, dar eu si luna suntem totuna suntem universul cel pur format din mii de petale privesc acum la tine dur si-ti sarut lacrimile goale vreau cantec, vreau pace si vreau libertate ma doare-n pula ca-s nebun cu acte ma dezic de material, ca de-o camasa veche iubesc doar beat-ul greu, care-mi rasuna in ureche m-ai injurat si condamnat, mereu, intruna, ai fost judecator suprem, manca-mi-ai pula acum e randul tau prostesc

Am rasturnat inocent acvariul In care sperantele tale inotau inocent printre visurile mele Si am lasat sa curga inocent travalilul Nasterii inocente a fericirii supreme. As vrea acum sa ma intorc inocent la inocenta Sa-i simt iar gustul si plutirea Dar in creierul meu inocent nu mai exista decenta Caci din durere s-a nascut inocenta puterea ... De a trece peste vise sfaramate, De a intelege inocent menirea, Si a calca inocent pe carari de mult damnate Drumuri blamate ce-au cizelat omenirea. Ma reintorc inocent la credinta, Spun pas zambind la orice umilinta, In sufletul meu e haos nascut din cainta, Nu mai am sange, am doar vointa ... Sa calc inocent in non-constiinta

Am deschis senin cutia de sentimente a pandorei. Semet si relaxat nu am mai inchis capacul, sperand asiduu sa iasa din ea inclusiv Speranta. Resetul emotional trebuie a fi complet pentru a reusi. Cand ajungem la a nu mai simti nimic, la non-simtire, ajungem de fapt la esenta. Pentru ca atingem Echilibrul, mult visatul Echilibru. O singura celula din Univers daca si-ar opri miscarea s-ar opri intreaga rezultanta a Creatiei. Interdependenta relationala e fantastica, Interconexiunea este dusa la Perfectiune. De ce sa stricam Echilibrul? De ce sa-l stricam cand putem lasa Energiile sa curga libere, intru frumos, intru arta, intru Creatie? Sunt convins ca nu ati inteles nimic si spuneti ca iar a fumat Achimoiu. Da, intr-un fel, e adevarat. Ceea ce doream sa subliniez e ca fiecare concept nobil din constiinta noastra (libertate, pace, familie, ocrotire, speranta, zambet) poate fi atins in mod obiectiv. Sublinierea privind interdependenta si interconexiunea era facuta in sensul in care toat

De ce ma lasi, Natura, sa te contemplu Sa ma rog in tine ca-n cel mai mare templu Si sa degust din roua, lacrimi si petale, Picaturi de zori de zi si franturi de soare. De ce ma lasi sa-ti dedic ode, Tablouri pictate cu mii de roze, Sonate cantate de mii de greieri Deliruri tantrice fara de temeri. De ce ma lasi sa te respir in pace, Simtind nespus, cantand vivace, Simtind si nor si gri si vara, Simtind iubire a mia oara. Cand eu nu pot sa ma dezic de tine, fara de ode, fara de rime, Te-ascult, Natura, te simt aproape Acum nimic nu ne desparte

Splendida floare e iubirea Cand cuprinde-n ea toata fericirea Cu tot ce-a fost, ce e si va mai fi Cu vise frante, sentimente mii, Cu scopul insusi-al existentei Licoare dulce a esentei. Zambesc lucid sau translucid si sper Alung iar norii de pe cer in eter Si vreau sa gust din nou din viata, Se-aude iar clinchet de speranta, Se-aud iar pasari cu trilul lor vioi, Imi pare iar departe lumea de apoi. Ma-ntorc la lumea asta ori frumoasa ori prea mica, Tot ce te-a doborat candva acuma te ridica, Puterea e in noi mereu vivace si prezenta Sa treci peste orice e-o provocare violenta Dar strangi din dinti si unghia-ti intra-n pumn Ai doar o viata pe care o traiesti: ACUM!

cand ciul mic dar gras s-a transformat in ceata o fata m-a intrebat de dimineata cum va fi petrecerea mea de asta data si am raspuns cum raspundeam odata iarba si sex si sticle ceata si mi-a spus dragut zambind toata sa nu te mai aud ca te mai plangi vreodata si chiar de plang sau de ma plang vreodata o fac razand de clipa de-altadata cum am trecut peste indicii cum au trecut si ani si vicii cum au trecut si oameni si femei cum am dat noroc cu zei ce sunt acum aici sau poate-n cer si isi plang lacrimile cand norii cern florea de-o sper de la un glob prea tern s-a deschis in zorii de luna din iad si tremur rasare furtuna dar dupa furtana ta e curcubeul meu cand viata ne separa raman singur eu golanul far de dumnezeu cu rima alba, cu vers greu dar care va lupta cu tot ce-a fost in viata asta plina de cu rost, de cu simtire, cu crezare si cu iubire cu multe endorfine in adormire e multa apasare in cortex, copile, trezeste-te si lupta-n primul rand cu tine acum

papusarul suprem ne-a taiat corzile de pian corzi care ne sustineau membrele corzi care ne legau ochii corzi care ne faceau sa vibram ne-a lasat in aparenta sa contemplam dar, in esenta, doar sa ne omoram intre noi cu sentimente, cu bombe apocaliptice de sentimente individualiste, egoiste pana in maduva oaselor ca sa nu ne dam seama ca, noi toti, suntem una, acum, intotdeauna, ca putem contempla infinit creatia lui si-a noastra ca putem continua magia ca putem cenzura urletul si il putem transforma intr-o partitura de vivaldi un si bemol arunat prost sau maiastru ne trezeste constiinta si ne-o hraneste ca sa intelegem, de fapt, ca acum corzile de pian nu mai conteaza