blogu' lu' Aky

M-am dezis de tine ca sa cunosc lumea. Si am cunoscut-o pas cu pas, viciu cu viciu, emotie cu emotie. E relaxarea cerebrala dinainte de vortex-ul de emotii. E pace in zori de zi si tot raul din lume a apus. Razboiul e in noi, cu noi, il dam la o parte, mai tragem o carte, fugim departe, departe de toate, ne facem dreptate. De ce scriu, de ce iubesc si de ce din cand in cand lovesc cu litere sau cu pumni inclestati de fericire nu stiu inca. Stiu ca gustul unor 6 buze diavolesti ma face inca sa tresar ca un alchimist in fata formulei fericirii. Am decupat si am varsat paharul berzelius pana nu a mai ramas niciun strop de uimire in el, pana nu mai cunosc tradarea, ura, tristetea. Pentru ca merit zambet. Pentru ca meriti zambet. Imi amintesc imaginea buzelor tale in oglinda unei mobre vechi si de caracter, pe un drum in furtuna. Furtuna pe drum, furtuna in noi, Fortuna geloasa ca nu traieste ce-am trait noi. Oh, Doamne, ma dezic de tine ca sa te cunosc iara si iara, mai suava, mai dulce,...

Dincolo de nori e scaparea. De mine, de tine, de tot. Incerc sa respir un altfel de aer. Simplu si tangibil, totul in scopul cunoasterii. Am incercat sa analizez informatia primita pentru a discerne felul in care binele se contopeste cu raul, felul in care oamenii judeca prin non-valorile cu care au fost manipulati. Dincolo de cuvinte trebuie doar sa simti. Urat sentiment sa judeci, frumos sa analizezi. Respirand aerul libertatii putem ajunge la non-constiinta. Atatea valori suprimate ne-au transformat in entitati ce isi doresc sa aiba mai mult decat sa fie. E regretabil faptul ca nu putem transcede in uman. Ne-au indoctrinat ca pe vite, transformandu-ne in aparate de consum, fara de care ei nu ar putea trai. Dar pana cand? Pana cand o viata-amara? Pana cand regrete pentru respiratie? Pana cand regrete pentru depresiile matinale uneori prelungite prea mult, dincolo de zile, luni, ani? As vrea o planeta fericita. E un sentiment unic. Empatia dusa dincolo, dincolo de familie, de priet...