Cercul ramas pe tejghea inchide in sine si amintirile si dorintele unei vieti ca o cursa. Toata viata am alergat dupa altceva, niciodata multumit de ceea ce eram sau de ceea ce aveam. Acum alerg dupa o noua vodca pe datorie, de la fatuca asta cu ochi mari si sanii plini. Ma astept sa imi ofere vodca si poate un zambet elegant, suficient cat sa-mi transpuna imaginatia pe un nou taram, al clipelor fericite si al visurilor de mult prea non-desarte. Zilele se succed repede, raman visurile, dar acestea nu sunt niciodata ce par a fi. Mai bine neantul si lumea prefabricata prin tastatura, in care tu iti transpui imaginatia decat lumea lor in care visurile tale iti sunt blamate. Enjoy freedom
Postări
Se afișează postări din septembrie, 2010