Cercul ramas pe tejghea inchide in sine si amintirile si dorintele unei vieti ca o cursa. Toata viata am alergat dupa altceva, niciodata multumit de ceea ce eram sau de ceea ce aveam. Acum alerg dupa o noua vodca pe datorie, de la fatuca asta cu ochi mari si sanii plini. Ma astept sa imi ofere vodca si poate un zambet elegant, suficient cat sa-mi transpuna imaginatia pe un nou taram, al clipelor fericite si al visurilor de mult prea non-desarte. Zilele se succed repede, raman visurile, dar acestea nu sunt niciodata ce par a fi. Mai bine neantul si lumea prefabricata prin tastatura, in care tu iti transpui imaginatia decat lumea lor in care visurile tale iti sunt blamate. Enjoy freedom

Comentarii

  1. Anonim7 septembrie 2010 la 20:23

    hiperbolizăm visele, procesăm trăirile interioare si nu dăm sansă realitătii ce ne înconjoară să se expună în starea sa pusă.
    oare tindem, ca o scuză, spre un univers în care simplul si magnific de sensibilul gest de a desena conturul pe fata celui/celei de lângă noi (de a-i simti mirosul..., căldura...) devine istorie si lasă loc banalei cutii care promite inclusiv imposibilul??!

    trăieste!! simte si transmite căldura cu propriile degete!! e înfiorător de plăcut .... A.N.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim7 septembrie 2010 la 20:27

    hiperbolizăm visele, procesăm trăirile interioare si nu dăm sansă realitătii ce ne înconjoară să se expună în starea sa PURĂ.
    oare tindem, ca o scuză, spre un univers în care simplul si magnific de sensibilul gest de a desena conturul pe fata celui/celei de lângă noi (de a-i simti mirosul..., căldura...) devine istorie si lasă loc banalei cutii care promite inclusiv imposibilul??!

    trăieste!! simte si transmite căldura cu propriile degete!! e înfiorător de plăcut .... A.N.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Preda-te

Imagine
Norii de ceara se impletesc in lumina Alunga imagini si-si plang jalea-n surdina De ce ma renegi, cand ma poti blama Si de ce ma alungi, cand ma poti judeca? De ce nu ma condamni pe veci la nemurire, Incetosandu-mi viata cu-n strop de amagire, Cu-n strop de fericire, cu multa-multa simtire, Sa dam foc pacatosi la orice amintire, Sa privim zambind muti la orice despartire Si sa renastem delir-mut in pasi de tango macel de sentimente pe sanul tau cu gust de mango Apropie-te, eu fac zob doar caietele dictando Cand imi asez iubirea ca lautarul un bailando Il las sa cante-n locul meu ca focul Prefer sa caut in chipul tau norocul pe care l-au gustat doar zeii, Sau poate zmeii cand luptau cu dumnezeii, ingerii cantand, in niciun caz ateii, lasa-ti iubirea sa-ti omoare decibelii si basul grav al inimii sa te duca pe culmile placerii, Si-alerga azi cu vagabontii si cu toti rebelii In cautarea libertatii, a placerii si-a durerii Preda-te, acum, prea dulcea mea cadana, Pre...
Citiți mai multe

Din lut

Pacatele mi-au definit esenta si m-au ajutat sa-mi continui existenta, Dinspre sublim in absolut, si-apoi in morbidul lut, Din lut ma trag si din slobod gand Din slobod gand ma-ntorc cu teama pe Pamant Si chiar de-arunc cu patima plangand Karma duala m-a facut ceea ce sunt Din lut am fost ca sa devin mormant. Am lovit dur cu dalta in bordura, sa scap de fiecare bob de ura, si din impact au iesit constelatii, Amalgam-amurg de contemplatii, Se-asterne linistea calma si pura Nu mai simti rana din lupta dura, In sfarsit e pace si-i zambet si-i cald, Nu toti se ridica, desi toti cad. Plutesc din stea in stea sa le-nteleg menirea, Menirea lor e insasi stralucirea,
Citiți mai multe

Ceas de seara

si chiar de plang sau de ma plang vreodata o fac razand de clipa de-altadata cum am trecut peste indicii cum au trecut si ani si vicii cum au trecut si oameni si femei si cum am dat noroc cu zei ce sunt acum aici sau poate sunt in cer si isi plang lacrimile cand norii cern florea de-o sper de la un glob prea tern s-a deschis suav, canta-un menestrel s-a deschis in zorii de cu luna din iad si tremur rasare furtuna dar dupa furtana ta e curcubeul meu cand viata ne separa raman singur eu golanul far de dumnezeu cu rima alba, cu vers greu dar care va lupta cu tot ce-a fost in viata asta plina de cu rost, de cu simtire, cu crezare si cu iubire cu multe endorfine in adormire e multa apasare in cortex, copile, trezeste-te si lupta-n primul rand cu tine acuma vreau sa simt pace-n nestire spun pas la ingeri ce au uitat sa ne vegheze spun pas la demoni ce au visat sa ne-narmeze spun pas la tot ca sa descopar mantuirea iti pun pas tie, ce mi-ai cenzurat trairea cu lir...
Citiți mai multe