Din nou
Un cantec relativ modern spune ca e prima zi din restul vietii mele. azi da, s-a rupt grav din mine o legatura indisolubila cu conceptul de fericire atat de urmarit de fiecare fiinta vie de pe mama Terra. aruncam transhumanta emotiilor de la nord la sud de cortex si o lasam sa curga linistit. ati simtit vreodata parul de pe brate cum se ridica usor-usor la ganduri ce nu mai dau pace? acum astept incet seara, fara emotii, fara ganduri, nu iubesc, nu urasc, nu visez. doar astept. seara de azi, ziua de maine, weekendul ce va sa vina, orice. doar astept. ma uitam pe blogul meu si ma analizam fata de postari, de-a lungul timpului cum am trecut de la povesti cu tarphe la poeme de dragoste. ne schimbam, ne amuzam, mai cantam. mai plangem putin. pentru ca suntem oameni, cu bune si rele. unii ii inteleg pe toti, altii nu inteleg pe nimeni, unii cred ca detin adevarul suprem, altii nu stiu nici alfabetul chirilic. de parca ar conta ceva. mizam pe zambete si pace, ne dorim zambete si pace,