O scrisoare ca oricare alta
Dragi prieteni, Ma uit de pe crucea pe care m-ati pus cu atata mandrie la voi. Sunteti in sfarsit fericiti. Ati reusit sa ma atarnati cu grandoare si patos de eternitate. Ati reusit sa ma faceti nemuritor. Sunteti mandri de ranile pe care cuiele voastre mi le fac in maini si in picioare. Simt sangele cald cum curge suvoaie. Dar sangele e viata, si fluviul e viata, si durerea e viata. Mai ales durerea. Caci dupa ce durerea trece ramane viata in toata splendoarea ei. Placerea e prea mare stiind ca rastignirea mea va face fericiti. Mereu mi-am dorit o lume mai buna, mai fericita, mai libera. Daca asta va face fericiti puteti sa ma rastigniti in continuare, cu acelasi patos, cu aceeasi grandoare. Clipa de clipa, minut de minut, zi de zi, pana cand rastignirile mele va vor face mai buni, mai frumosi, mai curati, mai liberi. Ma uit in jos de pe cruce si nu vad meschinatatea alegerii unei lumi pe care am ales-o. In care am ales sa ma nasc, sa descopar, sa cutreier. Nu vreau sa o indrept,