Postări

Se afișează postări cu eticheta FUM

zorii unei noi zi

Imagine
M-am dezis de tine ca sa cunosc lumea. Si am cunoscut-o pas cu pas, viciu cu viciu, emotie cu emotie. E relaxarea cerebrala dinainte de vortex-ul de emotii. E pace in zori de zi si tot raul din lume a apus. Razboiul e in noi, cu noi, il dam la o parte, mai tragem o carte, fugim departe, departe de toate, ne facem dreptate. De ce scriu, de ce iubesc si de ce din cand in cand lovesc cu litere sau cu pumni inclestati de fericire nu stiu inca. Stiu ca gustul unor 6 buze diavolesti ma face inca sa tresar ca un alchimist in fata formulei fericirii. Am decupat si am varsat paharul berzelius pana nu a mai ramas niciun strop de uimire in el, pana nu mai cunosc tradarea, ura, tristetea. Pentru ca merit zambet. Pentru ca meriti zambet. Imi amintesc imaginea buzelor tale in oglinda unei mobre vechi si de caracter, pe un drum in furtuna. Furtuna pe drum, furtuna in noi, Fortuna geloasa ca nu traieste ce-am trait noi. Oh, Doamne, ma dezic de tine ca sa te cunosc iara si iara, mai suava, mai dulce,...

liniste

Imagine
asculta linistea tandra. frunzele mugesc nevinovat in bataia unui nou inceput de furtuna spirituala. calm nociv activ viu trezesc in mine emotii noi sau vechi, dar nu ne pasa. nu conteaza, nimic nu conteaza, nici existenta mea, nici existenta ta, cititorule de blog. rupestru si ancestral se contopesc toate in nemurire si dor. nu vreau altceva, am tot, am libertate si supunere in fata mortii si a vietii. va dau cu pace in stilul liber sau smuls, cuvinte otravite cu nectar. ma gandeam deunazi la fumul de tigara. cum se ridica spre cer. ce o fi in mintea lui? ii pare rau ca pleaca dintre oameni, din galagie, raset, sound si intrupare de carnal sau ii pare rau ca ajunge sus la Ceruri, in Rai, unde da de alti oameni, de suflete, de liniste de intrupare de spiritual? intrebari fara raspuns al caror raspuns nu mai conteaza. nu putem spune despre bietul fum ca s-a ridicat la Ceruri sau poate s-a pierdut pe drum, ca atatea suflete bantuite de emotii si temeri, adormite in disocieri, intre bine...