blogu' lu' Aky

blamat condamnat la dementa atrofiat de ganduri perverse, de luciri primare indecente de straluciri defuncte subliminale, de miros ranced de trandafiri negri putreziti am incercat sa te analizez. ti-am privit buzele si am tacut amuzat de ce simteam, de ce vedeam, de cum mi te inchipuiam, goala, tremuranda si abia fututa. ti-am privit ochii si nu am mai putut sa tac am respirat aerul patruns de parfumul tau si am rostit cuvantul sugrumat de emotie al condamnatului pe veci la existenta si emotia ta s-a impletit cu emotia mea si am simtit cum ti-ai lasat inima sa simta mana mea de huligan, sa o accepte si sa se lase ocrotita, intr-o iubire noua, abia soptita

Am baut pe nerasuflate paharul cu seminte de zorele. Desantat, atipic, primar, m-am dezis de emotiile vechi ale intruparii. Le-am disecat atroce, una cate una, dezvoltandu-le, ducandu-le peste limita intru visare pura. Am pus in palma crapata de suvoaie emotionale sufletul tau de copil mare pentru a-i descreti fruntea. Am lasat vantul sa adie lin in jurul sufletului tau pentru a-l curata de pacatele neavenite, neobosite, de gandurile grele si murdare care i-au incretit fruntea si au brazdat-o cu limite nenecesare. Am lasat ploaia sa curga lin in jurul sufletului tau sa il spele de mine, constiinta blamata care face sa iti pui semne de intrebare cand in locul lor trebuie sa fie doar splendoare. Am lasat cutremurul sa duduie ca sa iti faca sufletul sa bata, sa rezoneze cu simtirea toata, sa se conecteze pe o frecventa irationala, dar tangibila, mama blaajina a tot ce e frumos. Ti-am lasat sufletul sa se inalte

Am incercat sa spun pas la orice simtire, La orice forma umana de amagire, Am esuat lamentabil respectand un obicei nescris Sunt doar un om, cand sarman, cand trist. Am incercat sa spun pas la orice zambet, La orice forma umana de cuget, Am esuat lamentabil respectand legea firii, Sunt doar alt suflet supus pieirii. De-acum incolo nu voi mai spune pas Imi numar incet timpul ramas Si-l simt cum curge neincetat Si simt zambetul din ce in ce mai apasat ...

Intr-o lume in care totul se separa in bine si rau eu doar simt. Am incetat sa mai analizez. Mi se pare un proces desuet. Simtirea pura imi da aer, ma invie ca apa rece pe buzele muritorului in desertul de sentimente. Goale si aride ne macina uneori dincolo de fiinta, de intrupare, de "a fi". Dar suntem. Pentru ca, la un moment dat, dincolo de timp si spatiu, splendoarea se releva, apare magica la inceput, fireasca apoi si ne face sa ne minunam intru simtire pura, sa constientizam naturalul de care nu am fost constienti. Nu separ binele de rau. Exista altceva, dincolo de ele. Si dincolo de ele exista iubire, pace, zambet, respect pentru tot ce e si tot ce va fi. Sufletul zburda in comuniune cu alte suflete in aparenta pierdute, in esenta eliberate, pentru a forma noi entitati minunate dornice de Viata. Visarea pura in stare de veghe ne absoarbe trecutul, il dilueaza, il contrage pana la zero absolut, lasand toate ce-au fost sa fie acolo, dar undeva departe de noi, atat d

Descumpanit am atins trupul tau cu gust de miere, Simtind inca o data placere vulgara in vene, Halucinant coborand intr-un abis feeric Degustand malefic din pacatul deic. Descumpanit am sarutat buzele ce pareau a-mi fi interzise Si mi-am lasat mainile libere de catuse abia deschise Se recreez in zilele cu nor, umbre sau soare Placere pura, nu emotii goale. Nu am asteptat dezlegare de la zei sau de la proscrisi Sa simt extazul mult blamat de antichristi Sa simt damnarea cruda a existentei Ca am luat in ras destinul vietii, Ca am pasit alaturi de cainta, Ca m-am dedat la biruinta, Ca n-am spus "da" la umilinta, Ca am crezut mereu, ateu, Iubirea pura invinge orice zeu, Si-un amarat de sarut ambiguu Transpune ... echilibru!

Suntem dincolo de cuvinte. Suntem simtire si suntem esenta. Suntem ragetul leului si susurul apelor de munte. Suntem una cu coropisnitele care aerisesc pamantul. Suntem pasiune dusa la pura dementa. Suntem oameni. Suntem marsavi, uneori trecatori si atot-cunoscatori cateodata. Ajungem sa nu intelegem ca suntem toti o fiinta. Pulsam ca celule ale unui organism total. Energia care ne interconecteaza e absoluta, uriasa, planetara. Zambete de copii descretesc fete de batrani, energiile lor se contopesc in jocul lumii. In lumea ideilor totul e altfel. Eu nu sunt eu, tu nu esti tu, noi suntem ei. Dincolo. Plusam nefericit in jocul cu soarta si castigam pe ultima mana. Aia frumoasa. Mana cu deznodamant feeric, in care pasiuni de mii de ani se impletesc, se rascolesc, se lupta cu frustrari si mai vechi pentru a castiga pana la urma. Ajungi fericit din nefericit, copile, si strunesti monstrul cu chip de om cu care te-ai luptat mereu: sinele. Cascada fumeganda se calmeaza, furnalul infern