blogu' lu' Aky

sunt bipolar ca Terrra, ma joc in constelatii, ma-ntreb in zori de zi, cu ce-au gresit damnatii, ma joc in indecenta ca sa-i descopar gustul, te-admir pe tine goala ca sa-ti descopar trupul, fumez si-nchid ochii ca sa descopar calea, ma-ntreb unde se termina si unde-ncepe zarea, cand zarea-i infinita si dulce precum moartea, un inceput de cor de ingeri, neant precum uitarea, ma uit miop la limite, dar ele nu mai sunt, pipai pe langa mine, dar nici eu nu mai sunt.... fratern-matern precum o mangaiere calda, in goana de iluzii lumea rabda, asteapta ziua ce va sa vina, dinspre lumina, crezand pasiv ca scopul e prea sus, dar ca-i tangibil niciodata nu s-a spus, materia e densa, luceste-ntre planete, citesc printre silabe, dau forme la versete, mi-e teama cand de mine, cand de marete umbre, descopar conotatii, cand vesele, cand sumbre, de fapt e tot iubire si pace-n absolut, eu sunt vibratie sau unda sau doar lut ...

As vrea sa ma inchid cu tine intr-o biblioteca, In care sa-ti recit din Nechita sau sa-ti povestesc din Bruckner, Fara de timp, Fara de spatiu, Poate putina savoare condimentata lasciv cu candoare Poate nimic … Poate doar o strangere de mana din care sa-ntelegi un alt nimic, Sau poate zambetul din ele, Creat din confuz, din pace si lalele Si praf de stele. Tu esti frumos si eu sunt poate doar prea om, Si poate cand iti scriu tu dormi, Nu-mi pasa, nu-mi vand jocul pe fiori, Sau poate-acum macabru mint, Fiori se nasc, fiori ii simt, Pacatul e in timp ca-i prea finit, Esti zambet cald, esti infinit, Iti multumesc ca ma refaci sa simt