blogu' lu' Aky

nu am mai scris demult. nu din lipsa de idei, ci din lipsa de motivatie. E bun la ceva scrisul pe blog? poate sa te descarci si sa legi dialoguri neconventionale cu oamenii, dar atat. vinul dulce se revarsa la pas in gandurile mele. ascult andries si ma gandesc la ziua unei tari ce de-abia a trecut, in timp ce toti cunoscutii mei imi spun ca s-au saturat de Romania... tara mea de vise, tara mea de dor. sunt trist, ft trist, veninul s-a scurs trist pe tastele de la laptop si mi se lipeste de degete. l-am gustat, e dulce si parsiv, vrea sa se disimuleze in altceva, sa para tocmai ca viata, bun cand nu e. vorbesc cu oameni dragi si toti sunt deprimati, vor altceva, vor o viata. alcoolul ii face sa spere, sa vada altceva, dar diminetile opace si mahmure ii imping din nou in existenta asta blamata. am inceput sa uitam sa ne bucuram, adorm trist...

Cercul ramas pe tejghea inchide in sine si amintirile si dorintele unei vieti ca o cursa. Toata viata am alergat dupa altceva, niciodata multumit de ceea ce eram sau de ceea ce aveam. Acum alerg dupa o noua vodca pe datorie, de la fatuca asta cu ochi mari si sanii plini. Ma astept sa imi ofere vodca si poate un zambet elegant, suficient cat sa-mi transpuna imaginatia pe un nou taram, al clipelor fericite si al visurilor de mult prea non-desarte. Zilele se succed repede, raman visurile, dar acestea nu sunt niciodata ce par a fi. Mai bine neantul si lumea prefabricata prin tastatura, in care tu iti transpui imaginatia decat lumea lor in care visurile tale iti sunt blamate. Enjoy freedom

Dintr-o altfel de expectativa, tabloul imbacsit cu camel mi-a creeat recreere. E placut. Copilul blond, iubire nerealizata priveste dintr-un colt stamb al unei camere prea strambe de propriile amintiri. Vreau doar un stop de altceva, autocunoastere si omnicunoastere, fara sa exagerez in solicitari, practic doar un strop de.... De ce? De plm stie... De nimic sau de orice, de altceva sau de mult prea simplul ceva! Muzica diforma incanta timpane prea forme, in lauda unui semizeu ce nu se destainuie. Enjoy freedom

aky: veneam deunazi pe un altfel de drum cand am inceput sa ma-ntalnesc aky: m-am speriat si m-am ocolit, scarbit de ceea ce as fi putut cunoaste Slava Dracu ca nu am dat de mine. Eram la fel ca ceilalti care m-au cunoscut, incantati, dar traumatizati la urma. Asa macar sunt traumatizat in echivoc, in starea de nestare care s-a decis gangav la o ruleta ruseasca jucata la caterinca. Cum se invarte realitatea in jurul unui adevar disimulat in precepte in care nimeni nu crede. E dificil sa incerci sa te ascunzi, mai dificil e sa reusesti sa te ascunzi in tine ca sa te poti cunoaste, sa astepti deschiderea unor ochi atat de tristi sau veseli dau, mai problematic, a unor ochi si tristi si veseli.

Astazi, discutand cu o buna prietena, mi s-a oferit perspectiva enigmatica pe care o caut uneori. E vb de mult iubita detasare, eliberare spirituala. Este extrem de dificil de atins, probabil imposibil pentru multi, acel concept diferit de a vedea dincolo, departe-departe, pana la ... tine. Ho-ho, s-ar intreba multi, de ce sa fii nevoit sa vezi pana la tine? Pentru ca cu noi se da marea lupta, deconcentrarea esentei in esenta, in libertate. Treci peste material, ajungi in spiritual, te depersonalizezi ca sa te poti personifica din nou, devii altceva pentru a fi, poate pentru prima oara ... TU insuti.

nu avem dreptul niciodata sa fim jos. ma uit la albul infinit de afara, la mirosul de nou liber. avertizare: cod mirific. suntem dependenti de temerile noastre, ne incarceram fara motiv in ele, dar avem momente in care, in intimitatea camerei noastre, reusim sa ne uitam pe geam si sa ne imaginam ce vrem sa fim ce vrem unde vrem cum vrem. sa fim noi insine, pt ca acesta e marele hop. nu reusim sa ne regasim, pt ca un om regasit e fericit. doamne, cata frumusete. nu pot sa mai scriu

Simplu. Senzatia, nu formatia. NU avea cum sa fie formatia, pentru ca pana la combinatiile lu chelu cu smaili nu aveam cum sa constientizez existenta ei. Ma uit cu drag cum la un amarat de sms nu mi se poate da raspuns, ma uit cum oameni pe care ii credeam prieteni "uita" sa anunte cheful de aniversare, ma uit cum cea mai apropiata femeie din viata mea, imi arata cat de de evident de explicabil este sentimentul de evitare. Paradoxul vine atunci cand aceesi sora de-ale mele imi confirma faptul ca este intru-totul de acord cu ideile mele afirmate mai mult sau mai putin frapant. Daca prietenii se impart in 3 categorii: aia care ma evita ca beau si fumez, aia care nu ma evita, dar imi dau sfaturi de ii evit eu si aia care nu ma evita si nu imi dau sfaturi aprige cu care vorbesc normal de ce plm sa nu fii si tu in a 3-a categorie? Nu pot sa spun decat ca, reducand totul la infima-i esenta, va iubesc pe toti... Sunt doar departe si atare voi ramane. Imi cer scuze ca v-am perturbat

Este evident faptul ca fara stimulente e greu de scris. Am lasat sticla sa planga si, in mod neobisnuit, nu sunt nici mai mult nici mai putin depresiv. Imi curge in vene acelasi venin pe care uneori il detest. Vreau o dragoste adolescentina traita in adolescenta tarzie. Ma aflu la o rascruce de drumuri in care a fi se confunda cu a cunoaste, cu a experimenta, in care in niciun caz nu se confunda cu a sti si este dat. Ma intreb uneori daca sunt sociopat, daca pot alunga atata amar de societate si ma pot rebiciui cu convenientele naturale oprimate atat de mult in timp. Uneor dorinta de liniste si normalitate atarna greu, ca un streang de gatul unui nevinovat, dar de cate ori incerc a imbratisa normalitatea imi dau seama ca acest demers nu reprezinta altceva decat nefirescul pentru mine. Of, futui, cat de mult mi-as fi dorit un gram de normalitate tangibila si cotidiana. Este evident ca alunec cu pasi grabiti, in mersul sacadat al unor taste sau idei, catre anormalitate. Minunat e felul

Cerul a vrut azi sa fie mai alb ca ieri, mai multa pace ca in zilele trecute. Bineinteles autoritatatile au fost surprinse ca zeii si-au permis a ninge in ianuarie. Asta are mai putina relevanta. Am trecut de etapa in care ne inchinam zeilor atunci cand fulgera afara. Poate din pacate. Necunoasterea, in anumite situatii, e premisa fericirii. As vrea sa pierdem din cunostinte, sa fim din nou puri, nu prosti, aidoma animalelor si sa ne putem bucura ca un labrador voios de muntii albi care ne acopera...din cand in cand... si sufletul. Pe cand o dam parte-n parte cu ... PACE?

Ma intreb pana cand. Nu inteleg prostia unei natiuni care a avut nerozia sa isi puna ca imn un poem numit "desteapta-te, romane". Cf DEX A SE DEȘTEPTÁ mă deștept intranz. 1) (despre persoane) A trece de la starea de somn la cea de veghe; a se trezi; a se scula. 2) A reveni (dintr-o stare de letargie, de reverie etc.) la starea de sesizare conștientă a vieții; a se trezi. 3) (despre natură) A începe un nou ciclu de vegetație; a reveni la viață. 4) fig. (despre sentimente, dorințe, idei etc.) A începe să capete contururi precise; a se înfiripa; a înmuguri; a încolți. 5) (despre persoane) A deveni conștient; a ajunge să înțeleagă realitatea. 6) A deveni (mai) deștept; a căpăta mai multă inteligență. /lat deexcitare Recunoastem totalmente letargia in care ne-am aflat. E bine ca noi in loc sa luam atitudine ne-am pus un imn care sa certifice letargia. Ft important ca primul pas s-a facut, din pacate acesta era cel mai putin important. Preferam sa luam atitudine si sa lasam ca im

Cuvantul de mai sus este scris corect asa, far' da cratima. Somewhere between chance and mystery lies imagination, the only thing tht protects our freedom, despite the fact that people keep trying to reduce it or killing it off altogheter Louis Bunuel Louis nu se insala. Avem un singur dat in viata asta care nu se supune ramasitelor cotidiene ale perpetuu-ncarcerarilor. Imaginatia. Imaginatia in sensul ei simplu si atipic. Dupa multexperimentande dimineti am realizat ca de-asta alcoolul, drogurile, sexul sunt atat de cvasiapreciate. Ele imping regulile catre non-existenta, catre absurdum, catre pieire. Regulile fiind date in laturi ne permitem sa lasam imaginatia macra, in forma pura sa puna atotstapanire pe existenta noastra. Ne este frica de libertate, intrebandu-ne mereu "ce s-ar intampla daca?" S-ar intampla...nimic. Nu ar fi nicio problema. Imaginatia mereu vie ne duce pe un taram in care singura lege ar fi cea mai importanta: respecta libertatea fiecaruia. Idealist

O noapte crancena, rece, tremuranda, parca ar fi ianuarie. Vise incomplete, sumbre, au alungat un somn de mult prea putin linistit. Ma gandesc la motive, ma gandesc la atitudini. M-au condamnat foarte multi. M-a surprins ca nimeni nu m-a intrebat de ce. Toti mi-au oferit contramotivatii: esti avocat, arde-i pe toti la bani, fa-ti o viata in care curu tau sa fie cald. Atat. Motivatia creerii un ego mundis pufos si confortabil. De ce am facut acele fapte "reprobabile" pentru multi... Le -am facut pentru ca nu pot dormi linistit atata timp cat: 1. exista un miliard de oameni care sufera de foame pe terra la ora asta; 2. o operatie de leucemie costa 100.000 euro, cat un lamborghini la mana a doua; 3. exista sute de mii de oameni care isi pun streangul de gat pentru ca sunt sufocati de institutii de credit in timp ce copii lor nu vad decat zeama in farfurie; 4. exista sute de mii de oameni care uita de zambet, expresie faciala specific umana, pentru ca au facturi, rate, se

DUpa mult tam-tam s-a terminat a 3-a etapa de spitalizare neuro-psihiatrica din viata mea, cu niste dosare penale facute lucratorilor de la spital si o externare amiabila, cu promisiunea mea de a renunta la alcool si a ma apuca de pastile. Acum ei nu mi-au spus daca de pastilele lor sau de altele :P