Pacatele mi-au definit esenta si m-au ajutat sa-mi continui existenta, Dinspre sublim in absolut, si-apoi in morbidul lut, Din lut ma trag si din slobod gand Din slobod gand ma-ntorc cu teama pe Pamant Si chiar de-arunc cu patima plangand Karma duala m-a facut ceea ce sunt Din lut am fost ca sa devin mormant. Am lovit dur cu dalta in bordura, sa scap de fiecare bob de ura, si din impact au iesit constelatii, Amalgam-amurg de contemplatii, Se-asterne linistea calma si pura Nu mai simti rana din lupta dura, In sfarsit e pace si-i zambet si-i cald, Nu toti se ridica, desi toti cad. Plutesc din stea in stea sa le-nteleg menirea, Menirea lor e insasi stralucirea,
Comentarii
Trimiteți un comentariu