Antimaginatie
Cuvantul de mai sus este scris corect asa, far' da cratima. Somewhere between chance and mystery lies imagination, the only thing tht protects our freedom, despite the fact that people keep trying to reduce it or killing it off altogheter Louis Bunuel
Louis nu se insala. Avem un singur dat in viata asta care nu se supune ramasitelor cotidiene ale perpetuu-ncarcerarilor. Imaginatia. Imaginatia in sensul ei simplu si atipic. Dupa multexperimentande dimineti am realizat ca de-asta alcoolul, drogurile, sexul sunt atat de cvasiapreciate. Ele imping regulile catre non-existenta, catre absurdum, catre pieire. Regulile fiind date in laturi ne permitem sa lasam imaginatia macra, in forma pura sa puna atotstapanire pe existenta noastra.
Ne este frica de libertate, intrebandu-ne mereu "ce s-ar intampla daca?" S-ar intampla...nimic. Nu ar fi nicio problema. Imaginatia mereu vie ne duce pe un taram in care singura lege ar fi cea mai importanta: respecta libertatea fiecaruia. Idealistic vorbind trebuie sa facem totul pentru a ne proteja imaginatia, ultimul razboinic in lupta cu noi - ft important: nu cu noi-insine, pentru ca noi-insine suntem aceia care si-ar lasa imaginatia sa fie stapana libertatii lor de nestapanit.
La ora asta blogul meu nu are cititori, grupul de betivi fiind plecat la birt, e vineri seara, dar maine, cand vor citi aceste randuri, mahmuri si dezorientati, in perpetua cautare a lichidelor reci isi vor putea spune raspicat: eu nu vreau imaginatie!
Louis nu se insala. Avem un singur dat in viata asta care nu se supune ramasitelor cotidiene ale perpetuu-ncarcerarilor. Imaginatia. Imaginatia in sensul ei simplu si atipic. Dupa multexperimentande dimineti am realizat ca de-asta alcoolul, drogurile, sexul sunt atat de cvasiapreciate. Ele imping regulile catre non-existenta, catre absurdum, catre pieire. Regulile fiind date in laturi ne permitem sa lasam imaginatia macra, in forma pura sa puna atotstapanire pe existenta noastra.
Ne este frica de libertate, intrebandu-ne mereu "ce s-ar intampla daca?" S-ar intampla...nimic. Nu ar fi nicio problema. Imaginatia mereu vie ne duce pe un taram in care singura lege ar fi cea mai importanta: respecta libertatea fiecaruia. Idealistic vorbind trebuie sa facem totul pentru a ne proteja imaginatia, ultimul razboinic in lupta cu noi - ft important: nu cu noi-insine, pentru ca noi-insine suntem aceia care si-ar lasa imaginatia sa fie stapana libertatii lor de nestapanit.
La ora asta blogul meu nu are cititori, grupul de betivi fiind plecat la birt, e vineri seara, dar maine, cand vor citi aceste randuri, mahmuri si dezorientati, in perpetua cautare a lichidelor reci isi vor putea spune raspicat: eu nu vreau imaginatie!
Da, pentru ca asa am fost crescuti, asa am fost indoctrinati, si asta e mediul in care traim. Si din pacate, intregul ne conduce si ne insufla un mod de viata. Putini sunt cei care gandesc ca tine, noi restul...ramanem sa ne intrebam "ce s-ar intampla daca....", din frica. Pentru ca nu intotdeauna eliberarea a dus la ceva "bun"-define good...?. Dar libertatea pe bucatle este mai rea decat constrangerile...
RăspundețiȘtergereTe pup, Achi!
Ralu
Bucatelele alea pot duce la un puzzle, daca sunt suficient de multe ;)
RăspundețiȘtergereDA, si ajungem sa traim din bucatele, cu gandul ca poate o sa terminam si noi puzzel-ul. E si asta un mod de viata, insa intre acele piese de puzzle e mult spatiu....Si atunci spui: ..."eu nu vreau imaginatie".
RăspundețiȘtergereDaca azi pot sa traiesc ce mi-am imaginat ieri, azi sunt fericita, pentru ca am transformat in realitate ce mi-am dorit/imaginat/visat. Dar, intre multe "azi" e spatiu...D-abia astept sa vina azi...;)