evident
Este evident faptul ca fara stimulente e greu de scris. Am lasat sticla sa planga si, in mod neobisnuit, nu sunt nici mai mult nici mai putin depresiv. Imi curge in vene acelasi venin pe care uneori il detest. Vreau o dragoste adolescentina traita in adolescenta tarzie. Ma aflu la o rascruce de drumuri in care a fi se confunda cu a cunoaste, cu a experimenta, in care in niciun caz nu se confunda cu a sti si este dat. Ma intreb uneori daca sunt sociopat, daca pot alunga atata amar de societate si ma pot rebiciui cu convenientele naturale oprimate atat de mult in timp. Uneor dorinta de liniste si normalitate atarna greu, ca un streang de gatul unui nevinovat, dar de cate ori incerc a imbratisa normalitatea imi dau seama ca acest demers nu reprezinta altceva decat nefirescul pentru mine. Of, futui, cat de mult mi-as fi dorit un gram de normalitate tangibila si cotidiana. Este evident ca alunec cu pasi grabiti, in mersul sacadat al unor taste sau idei, catre anormalitate. Minunat e felul in care o fac, lucid si constient, intr-un acces de nou aproape inexplicabil, lugubru si pacifist n egala masura.
Putem sau dorim a schimba evidenta?
Putem sau dorim a schimba evidenta?
super
RăspundețiȘtergere