simplu, prietene

Simplu. Senzatia, nu formatia. NU avea cum sa fie formatia, pentru ca pana la combinatiile lu chelu cu smaili nu aveam cum sa constientizez existenta ei. Ma uit cu drag cum la un amarat de sms nu mi se poate da raspuns, ma uit cum oameni pe care ii credeam prieteni "uita" sa anunte cheful de aniversare, ma uit cum cea mai apropiata femeie din viata mea, imi arata cat de de evident de explicabil este sentimentul de evitare. Paradoxul vine atunci cand aceesi sora de-ale mele imi confirma faptul ca este intru-totul de acord cu ideile mele afirmate mai mult sau mai putin frapant. Daca prietenii se impart in 3 categorii: aia care ma evita ca beau si fumez, aia care nu ma evita, dar imi dau sfaturi de ii evit eu si aia care nu ma evita si nu imi dau sfaturi aprige cu care vorbesc normal de ce plm sa nu fii si tu in a 3-a categorie?
Nu pot sa spun decat ca, reducand totul la infima-i esenta, va iubesc pe toti... Sunt doar departe si atare voi ramane. Imi cer scuze ca v-am perturbat fericirea atat de auto-ti-contestata.

Comentarii

  1. virginia7 februarie 2010 la 23:20

    Recunosc ca n-am contestat niciodata talentul tau in ale scrisului si oratoriei...Imi vine sa rad si sa plang in egala masura...E ciudat, imi amintesc de vremuri in care radeam mai mult si ma cuprinde o nostalgie amara. Tu stii bine ca "amar" nu prea ma defineste, io sunt cu dulcele mai mult...Pai de ce amara, atunci? Pai sa vedem: sa fie de vina nebunia ta, spitalizarea, ideile revolutionare, sau sa fie la mine problema? Habar n-am... Tot ce stiu e ca nu te mai cunosc, nu te mai recunosc, nu te mai vad...Nicaieri! Jur ca am incercat, dar nu m-ai auzit, nu ti-a mai pasat...Ideile tale afirmate mai mult frapant m-au scos din peisaj. In ultima vreme ai stiut sa vezi in peisajul asta numai varfuri, vulturi, parauri repezi...Atentie la vartejuri! Ce nu stii insa, e ca trebuie doar sa te uiti dupa copac. Ai uitat de copacul ala batran... Sau poate n-ai uitat, dar cu siguranta l-ai neglijat, n-a mai prezentat interes, ai fost intr-adevar prea ocupat sa muti muntii din loc! De acord cu muntii tai, dar mai uita-te si prin curte...Nenorocitu' ala de pom tot acolo e! Acorda-ti si acorda timp.
    Aceeasi sora.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Preda-te

Imagine
Norii de ceara se impletesc in lumina Alunga imagini si-si plang jalea-n surdina De ce ma renegi, cand ma poti blama Si de ce ma alungi, cand ma poti judeca? De ce nu ma condamni pe veci la nemurire, Incetosandu-mi viata cu-n strop de amagire, Cu-n strop de fericire, cu multa-multa simtire, Sa dam foc pacatosi la orice amintire, Sa privim zambind muti la orice despartire Si sa renastem delir-mut in pasi de tango macel de sentimente pe sanul tau cu gust de mango Apropie-te, eu fac zob doar caietele dictando Cand imi asez iubirea ca lautarul un bailando Il las sa cante-n locul meu ca focul Prefer sa caut in chipul tau norocul pe care l-au gustat doar zeii, Sau poate zmeii cand luptau cu dumnezeii, ingerii cantand, in niciun caz ateii, lasa-ti iubirea sa-ti omoare decibelii si basul grav al inimii sa te duca pe culmile placerii, Si-alerga azi cu vagabontii si cu toti rebelii In cautarea libertatii, a placerii si-a durerii Preda-te, acum, prea dulcea mea cadana, Pre...
Citiți mai multe

Din lut

Pacatele mi-au definit esenta si m-au ajutat sa-mi continui existenta, Dinspre sublim in absolut, si-apoi in morbidul lut, Din lut ma trag si din slobod gand Din slobod gand ma-ntorc cu teama pe Pamant Si chiar de-arunc cu patima plangand Karma duala m-a facut ceea ce sunt Din lut am fost ca sa devin mormant. Am lovit dur cu dalta in bordura, sa scap de fiecare bob de ura, si din impact au iesit constelatii, Amalgam-amurg de contemplatii, Se-asterne linistea calma si pura Nu mai simti rana din lupta dura, In sfarsit e pace si-i zambet si-i cald, Nu toti se ridica, desi toti cad. Plutesc din stea in stea sa le-nteleg menirea, Menirea lor e insasi stralucirea,
Citiți mai multe

Ceas de seara

si chiar de plang sau de ma plang vreodata o fac razand de clipa de-altadata cum am trecut peste indicii cum au trecut si ani si vicii cum au trecut si oameni si femei si cum am dat noroc cu zei ce sunt acum aici sau poate sunt in cer si isi plang lacrimile cand norii cern florea de-o sper de la un glob prea tern s-a deschis suav, canta-un menestrel s-a deschis in zorii de cu luna din iad si tremur rasare furtuna dar dupa furtana ta e curcubeul meu cand viata ne separa raman singur eu golanul far de dumnezeu cu rima alba, cu vers greu dar care va lupta cu tot ce-a fost in viata asta plina de cu rost, de cu simtire, cu crezare si cu iubire cu multe endorfine in adormire e multa apasare in cortex, copile, trezeste-te si lupta-n primul rand cu tine acuma vreau sa simt pace-n nestire spun pas la ingeri ce au uitat sa ne vegheze spun pas la demoni ce au visat sa ne-narmeze spun pas la tot ca sa descopar mantuirea iti pun pas tie, ce mi-ai cenzurat trairea cu lir...
Citiți mai multe