blogu' lu' Aky

Dragi prieteni, Ma uit de pe crucea pe care m-ati pus cu atata mandrie la voi. Sunteti in sfarsit fericiti. Ati reusit sa ma atarnati cu grandoare si patos de eternitate. Ati reusit sa ma faceti nemuritor. Sunteti mandri de ranile pe care cuiele voastre mi le fac in maini si in picioare. Simt sangele cald cum curge suvoaie. Dar sangele e viata, si fluviul e viata, si durerea e viata. Mai ales durerea. Caci dupa ce durerea trece ramane viata in toata splendoarea ei. Placerea e prea mare stiind ca rastignirea mea va face fericiti. Mereu mi-am dorit o lume mai buna, mai fericita, mai libera. Daca asta va face fericiti puteti sa ma rastigniti in continuare, cu acelasi patos, cu aceeasi grandoare. Clipa de clipa, minut de minut, zi de zi, pana cand rastignirile mele va vor face mai buni, mai frumosi, mai curati, mai liberi. Ma uit in jos de pe cruce si nu vad meschinatatea alegerii unei lumi pe care am ales-o. In care am ales sa ma nasc, sa descopar, sa cutreier. Nu vreau sa o indrept,

Mie mi se pare uluitor. Tot. La nivel mondial.Mesajul era foarte simplu si cunoasterea este cea de-a 11 arma. Arma absoluta. Mi se pare uimitor cat de mult ne lasam manipulat. Am descoperit arma nucleara. Am folosit-o ca sa punem capat celui de-al doile a razboi mondial. O folosim si acum ca se ne speriem unii pe altii. Am descoperit tehnologii noi, revolutionare. Aproape fiecare dintre noi are un computer sau macar un telefon mai acatarii. Cu toate acestea nu deschdem carti, nici macar virtuale, desi resursele informationale sunt infinite la acest moment. Preferam sa ne ingropam in razboaie cu o uzura morala atat de intensa incat ne consumam fiecare picatura de energie pe dileme existentiale, incercand sa aflam adevaruri evidente pe care main-stream media le catalogheaza drept din afara acestei lumi. Ma intreb sincer de ce exista vestigii arheologice care nu pot fi datate corespunzator. De fapt stiu. Miza nu e controlul. Miza e reprezentata de a dobandi gradual puterea infinita a c

As vrea ca-n ziua asta trista doar sa tac Sa nu-mi arunc tirada sloboda de drac Sa tac, sa plang, poate sa beau sau sa fumez ceva Visand iar calm la cu totul si cu totul altceva Suntem loviti, dar suntem si iubiti Mai injuram cu blestem printre dinti Ma-nchin cu greu la iadul numit pamant Si parca-aud lespedea grea cum cade pe mormant nu vreau destin de piatra pe morminte vreau sa primiti neintelesele cuvinte ce mi-au fost date si apoi rostite s-duca pace si energii soptite vreau sa primiti gandul bun de pace cantat allegro, uneori vivace, sa-l intelegeti si sa-l dati departe iubirea e prima si cea mai dura dintre arte O cantam des, dar rar o intelegem Si ceea ce primim nu mereu alegem Din negura nu rasare chiar mereu furtuna Si reusim sa trecem peste toate impreuna,

Am deschis spasit cutia Pandorei Dar cutia Pandorei mele era goala, Goala ca tine in imaginatia mea, In visele mele pervetite de cazne si pacate, Zburase din ea inclusiv Speranta, Se contopise cu celelalte sentimente intr-un amurg magic, In care totul renaste, Inclusiv zambetul copilului din noi, Din noi, amandoi, Fericiti intru contemplare si visare, traind o altfel de spledoare, unica, irespirabila, irepetabila, in care scriu "te iubesc"-ul cu altfel de litere, curate ca zambetul tau, care ma dezic de vagabontul de mine. Astept cu un altfel de pacat in minte, Sa te contemplu, Sa te admir si sa-ti dedic ode frumoase sau hulpave, Sa nu mai stiu ce creez pentru ca minunatia a fost creata odata cu tine ...

am sperat mereu la dreptate, am luptat eroic pentru libertate, chiar de am purtat camasi brune sau verzi, stiau toti ca daca te pui cu noi sigur pierzi, si am facut-o luptand drept si curat, doaR PENTRU LIBERTATE si un zeu Adevarat, care nu-i zeus, nici allah si nici hristos e crezul simplu al celui ce-a plecat de jos. si stiu ca o sa spuneti iar unui ateu, ca e doar unul, DUMNEZEU, eu zic ca e doar pumn de fier ce bate-n inima de leu, DIN FIECARE, MULTUMESC TERRA MAMA ca m-ai facut sa lupt mereu ca prima oara, si stiu ca le multumiti si voi, mamelor voastre ca-u nascut eroi. va multumesc si voua oameni demizei prea simpli ca impreuna ne-am infrant toti sfintii, ca nici ciuline si neghina, SA NASCA UNICA LIBERTATE DIVINA!

Astyept zambind zeita c-un prieten la portita, Poate fi Sud sau orice alta fiinta, Am obosit sa tot repar la mobre si s-alerg prin constelatii, Si vreau o noapte de iubire magica, nu pupaturi cu fratii, Te astept de-o viata, zeita, sa te sarut cum se cuvine, Si de-o vrea Domnul sa ne futem cum s-au batut aia la Rovine, Stiu ca nu puteam sa nu fiu porc in strofa asta, Dar era totul prea romantic si cu asta-basta! TE ASTEPT

MiªmmancatPaineadinCenuSa SunªlpeSebIcaMoªredE Doram renuntat la taste grele ca sa scriu iar pe coala si gandurile mele te-au desfacut petala cu petala esti karma, esti primadona in adormire esti prima si ultima mea mare iubire si las ca timpul sa rescrie cum a scris intaia oara povestile cu zmei si zambetul de-odinioara povestile cu zane schimonosite de placere zambind pervers la fiecae centimetru de durere, uite, zeita, cum freamata, cum urla si cum geme, e om apana la urma si ochii-i nu-s chiar perle desi le-ntrec splendoarea si chiar stralucirea te fac sa te cutremuri, admiri iar nemurirea, privesti in jos iar la stele si la constelatii te-ntrebi ironic de ce exista conflagratii de ce nu putem sa ne iubim ca fratii

Nu m-am desenat cu tus, Doar am baut tus, Am bagat cartus dupa cartus si v-am tras la poarta ca maestrul Lacatus La Sevilla, da-ma jos de la microfon sa nu-ti daram vila te-mping din vorbe si-ti scot creierii la tango sa sari din colt in colt ca Tamango sa-nchini paharul full ochi de pelin ma cufund iar in ochii lu' Dobrin am bubuit etilotestu reprezentam estu am speriat vestu tacticieni fini ca Lucescu, va simtiti amenintati hotaru de rime sublime ce va fut timpanu rapizi in curbe ca subaru va dam cu lantu, va dam cu paru nu va cantam ca dan spataru voi omagiati cacat-minune iar ma umpleti de spume, doar un minut pana va vad furnici, hai fuga zdreanta, mars de-aici

cartile de tarot sunt triste. jokerul a muscat valetul de pica si dama de cupa plange de tremura camasa pe ea. asa e viata. octogonala ca un castel de carti de joc fara de acoperis. plangem-deplangem, lamentari-trairi sau non-valente ale aceleiasi valente se scutura dintr-un tezaur de iluzii sau deziluzii. mergem dincolo ZAMBIND

Cand papagalii mor in cusca, Iar corbii sub un cer senin Ma uit cu mila la toti zeii, Inchin cu ei, mai trag o dusca Miros iar praful greu de pusca SivreaucªdorulSªmiAlin

Aceasta este o oda dedicata tie, fie, tu mama sau dama de companie, fie amandoua. Am interactionat in toate mediile si inca interactionez cu doamne care se imbrastilat si iti este drag xsa le spui "sarumana", domnisoare care par nascute sa ofere si sa se lase prada unui unic sentimen, zambetul la absolut, virgine care hlizesc si rosesc la gandul carnalului, motocicliste care au vazut una-doua la viata lor, chelnerite ce te invita oaches sa visezi la bustul lor generos, programatoare ce transforma iubirea intr-un cod analtic scris parca pentru un computer ce nu s-a inventat inca, junkiste care fumeaza ganja si asculta psy. Va admir in on-line, va admir in realitate. Sunteti magnetul puternic al zambetului. Toti savantii indruga vrute si nevrute despre poli si magnetism. Gresit! Fundamental gresit! Femeile fac planeta sa zambeasca, o energizeaza, ii dau viata si putere creatoare. Sigur, vor fi voci care vor sustine ca am comis-o prin randurile de mai sus. In epoca asta in ca

Cand am aparut in batatura, Mama a uitat complet cuvantul "ura" Si si-a promis ca oricat va fi de greu Imi va da putere sa lupt mereu Cu monstrii mei, cu monstrii lor, Sa iau in ras armata demonilor Si sa ma joc cu sentimentele brutale Sa ma dezic la voluptati carnale, Sa gust din ele, din cainta, Sa tind mereu spre biruinta, Sa rad cu zei nedemni de noi, Sa rad luptand de viata de apoi, Si de traiesc, de mor, imi e totuna, Te voi iubi mereu caci Mama e doar una

Ingerii de platina si-au inteles menirea Dar sunt tristi ca nu pot salva omenirea Sunt tristi si goi si-si plang mereu destinul Ar vrea sa faca ceva sa ne sfarseasca chinul... Noi preferam valori prea efemere Traim pentru altii, traim himere Ar prefera sa ne deschida ochii intru pace Ar prefera sa cante ode calme sau vivace Zambim prea rar ca sa mai descifram invatatura Ne domina teroarea, frica, chinul, ura... Dar hai sa dominam aceasta lume treaza Sa ne dovedim mandri de ingerii ce ne vegheaza