filosofie in rime
Ascultam filosofie in rime si ne relaxam ca sa dobandim un amalgam de emotii. Experimentam brutal existenta. Eu chiar cred ca, intr-un joc bolnav, ea experimenteaza cu noi. Sa vada cat putem suporta, daca putem suporta, sa vada ea cum trecem peste. Trecem peste ea ca printr-un mare joint: cu relaxare, cu dubiu, cu putina panica. Cu toate cele... Respiram aerul unei existente condimentate, palpabile, atat de fireasca si totusi atat de incitanta. Tragand linie vezi totul in culori, in arome, parfumul iti incanta ochii si speri ca nu se va termina niciodata. Se numeste viata treaba asta. E atat de ciudat. S-a scris atat despre nemurire tocmai pentru ca oamenii au realizat ca peste toate mizeriile trairilor umane existenta insasi e ce plina de savoare, beatitudine in inspiratii si contemplare in obisnuit. Cand contemplarea in firesc, in natural, in banal, as spune, fara sa ma tem de acest cuvant, devine regula de conduita incepi sa simti tangibila o traire indreptata catre esential, catre