blogu' lu' Aky

Am dus lupte grele in ringul vietii, Certandu-ma cu stresurile tineretii Si am sperat candva gangav La planset de copil suav. Un suflet pur, mirific, ancestral, Ce duce fericirea pe-un nou val, Acum nu sper la nimic nou Ascult al vietii grav ecou. Apoteotic, bahic, lucid Sau nu, doar translucid, Revin in ringul creatiei, Mult peste limita imaginatiei. Am dedicat versul meu abatiei, Ascunzandu-ma cognatiei, Am sperat luptand Si am murit surazand. De ce sa va impart infern, Sa va desprind de tot ce-i efemer Cand respirati cu libertate O viata plina de pacate. Nu pot sa renunt la a opri clipa Nu pot sa renunt sa iti sarut aripa Nu pot sa renunt la a-mi fi muza Nu-mi pasa de cine ma acuza. Cand am vazut fereastra goala Simteam doar linistea fatala Si n-am crezut nicicand Ca NOI nu suntem pe PAMANT.

Am urmarit curios mersul inorogului Cum scria cu pasi repezi roata norocului Combinatie latenta de viu si zambet, Priveam la cer fara sa cuget. S-au ridicat din pamant heruvimi Si erau multi, erau ostiri, Vasnici ostasi ai tot ce e frumos, Luptatori vesnici intru ce-a fost, Lumina lumilor cu rost, Credinta si putere in nestire, Ce daruiesc din apa vie, sfanta simtire. M-am dedicat unui ideal prea sfant, Nu mi-a pasat de ajung in pamant, Nu mi-a pasat de consecinte, Am trait pentru-alte fiinte. Am asteptat sa traiesc din nou, Sa-mi scot sufletul din cavou Sa aud freamat dulce de simtiri, Sa arunc vesnic ale mele amintiri, Sa simt cum freamata-omenirea, Cum isi digera nemurirea, Si cum asculta sfatul mut Al Creatorului cuvant. Ridicati-va, voi, copii, Si luptati crancen pentru ce va fi Si sperati si zambiti luptand Pentru Pamant.