blogu' lu' Aky

M-am nascut putin singur si putin gol, O sa mor putin singur si sigur matol, O sa alerg pe carari nestiute si de nimeni vrute, O sa zambesc la doamne bete si prea des futute, O sa-ti recit tie cate de soare si stele vazute, Ma-ntreb din cand in cand de ce dracu ma asmute, Sa lovesc, sa nu mai zambesc, sa ma-ntreb de ce din cand in cand traiesc Sa ma intreb de ce te mai iubesc, De ce mai sunt pe-acest sur pamant, de ce mai puneti botul la al meu cuvant, de ce n-ati inteles cum e iubirea, de ce din haos renaste mantuirea joaca-te cu mine si arde-ma in foi cerate atata-mi jertfa cu mii de pacate arata-mi calea cu lumina vie-aurie arata-mi calea destinata tie sa pasim cand agale, cand vioi, pe note triste si pe nori goi, Amandoi.

Dematerializez feluritele cuvinte, Mă uit la tine și văd cum pui pe buze neșoptitele dorințe, Le faci să iasă, să se facă auzite, Cand puțin perverse, când mereu dorite, Mă faci să cred ca nu sunt om, ci-s zeu, Că am gustat ce muritorii și-au dorit mereu, O picătură de nectar în vin, O sărutare plină de sublim, Și-n loc de zahăr și puțin venin, Să crească aroma de păcate când le-mbin Și fumuri grele și versuri grele pe beaturi grele Mă vând la zei pe-o clipă de plăcere, Dă-mi fetiță buza ta de jos cu gust de miere, Dă-mi sânul care acum mă lasă mut Dă-mi fundul ăla de mă face munții să îi mut, Mai dă-mi un centrimetru mic de piele fină, Mai lasă-mă să gust pizda-ți divină, Nu mă lăsa să trec la alt nivel Perversele dorințe fel de fel, Mă domină, m-acaparează, mă cuprind, Și iartă-mă când coarda o întind, Sunt doar un vagabond, un derbedeu, Sunt cel ce a jucat cartea iubirii și-a plăcerii tot mereu Nu mă lăsa sa fiu doar eu, Mai pune unu-n față să fim doi, Amând