blogu' lu' Aky

Perfid descarcerez sufletul din cochiliile vechi si triste, formate de-a lungul timpului. O fac sistematic, rational, lucid, milimetru cu milimetru, transformand cercurile concentrice in linii curbe intai, apoi drepte. Parfumul mainii tale mi-a binecuvantat mana stanga. Sarutul tau mi-a binecuvantat buza de sus. Lacrima ta mi-a irigat obrazul. Ma gandeam cum te iubesc azi, cand soarele patrunde lasciv prin fereastra sufletului meu sau cand soarele din sufletul meu patrunde in lume si o exploreaza cu nesat, cu ardoare, cu pofta de viata. Mi-am dat seama ca nu te iubesc in niciun fel, nici mai mult, nici mai putin decat te-am iubit si cand nu te-am cunoscut, sperand ca esti undeva pe planeta asta frumoasa si vasta si ca te voi cunoaste odata ca sa inseninezi dimineti prea fade. Cocktailul s-a mixat bine de tot devenind nectar angelic, savoare pura intr-un cristal de nostalgie arsa de lumina vietii. Am imbratisat visul si l-am lasat sa se impleteasca cu existenta mea obscura, dar obsc

Mi-am vandut pe cativa muguri existenta la ingeri Satul de prigoana, de scursuri si de plangeri Vrand sa admir pe pat de petala albastra O fiinta noua, calma, maiastra Alta spendoare pur-efemera Film nou, dar senzatie eterna Placere dusa dincolo de pragul banal al imaginatiei Arsa din nou pe altarul senzatiei. Incerc sa zbor printre stele Dar ma tai in ele Dar odata cu asta le iau energia si devin una cu ele, le sug bogatia le descopar secretul calatoriei ca sa starpesc zambind noi margini ale fanteziei Sa devin in sfarsit energie cinetica Sa ma bucur de o lume asimetrica Sa devin in sfarsit calm si echilibru O alta bucata infima de destin continuu ...

Am nevoie de un reset sau restart sau shutdown. In stand-by-ul asta monstri ai imaginatiei isi dau drumul cu patos la dementa. Ajungi in locuri ale simtirii in care nu vrei sa ajunga nimeni niciodata. Nu mai simti sau simti prea mult, dracu stie ce se intampla. Deturnari inimaginabile de ego, rasturnari de situatii emotionale iti joaca feste perpetue. Cand nu mai vrei nimic, nici macar sa mori, nu e lucru bun. De ce, tu, Terra, ne-ai lasat in latrina de sentimente pentru a nu mai vedea splendoarea pe care tu ai creeat-o? De ce atata frumusete de care nu ne putem bucura? Meschin destin, farsa fara sfarsit existenta asta. M-as dezice de monstri care nu imi dau pace. M-as dezice de tot trecutul meu splendid sau marsav. M-as dezice de mine. As ruga-o cu lacrimi in ochi pe mama sa ma renasca, dar la 105 kg nu cred ca se mai poate. Aia da nastere grea. Iertati-ma toti pentru greselile mele, trecute, sper ca nu si viitoare! I love you all, Bastards!