blogu' lu' Aky

si chiar de plang sau de ma plang vreodata o fac razand de clipa de-altadata cum am trecut peste indicii cum au trecut si ani si vicii cum au trecut si oameni si femei si cum am dat noroc cu zei ce sunt acum aici sau poate sunt in cer si isi plang lacrimile cand norii cern florea de-o sper de la un glob prea tern s-a deschis suav, canta-un menestrel s-a deschis in zorii de cu luna din iad si tremur rasare furtuna dar dupa furtana ta e curcubeul meu cand viata ne separa raman singur eu golanul far de dumnezeu cu rima alba, cu vers greu dar care va lupta cu tot ce-a fost in viata asta plina de cu rost, de cu simtire, cu crezare si cu iubire cu multe endorfine in adormire e multa apasare in cortex, copile, trezeste-te si lupta-n primul rand cu tine acuma vreau sa simt pace-n nestire spun pas la ingeri ce au uitat sa ne vegheze spun pas la demoni ce au visat sa ne-narmeze spun pas la tot ca sa descopar mantuirea iti pun pas tie, ce mi-ai cenzurat trairea cu lir...

M-am dezis de tine ca sa cunosc lumea. Si am cunoscut-o pas cu pas, viciu cu viciu, emotie cu emotie. E relaxarea cerebrala dinainte de vortex-ul de emotii. E pace in zori de zi si tot raul din lume a apus. Razboiul e in noi, cu noi, il dam la o parte, mai tragem o carte, fugim departe, departe de toate, ne facem dreptate. De ce scriu, de ce iubesc si de ce din cand in cand lovesc cu litere sau cu pumni inclestati de fericire nu stiu inca. Stiu ca gustul unor 6 buze diavolesti ma face inca sa tresar ca un alchimist in fata formulei fericirii. Am decupat si am varsat paharul berzelius pana nu a mai ramas niciun strop de uimire in el, pana nu mai cunosc tradarea, ura, tristetea. Pentru ca merit zambet. Pentru ca meriti zambet. Imi amintesc imaginea buzelor tale in oglinda unei mobre vechi si de caracter, pe un drum in furtuna. Furtuna pe drum, furtuna in noi, Fortuna geloasa ca nu traieste ce-am trait noi. Oh, Doamne, ma dezic de tine ca sa te cunosc iara si iara, mai suava, mai dulce,...

Sunt catalogat drept comunist, socialist, anarhist, libertarian si in alti termeni al caror sens nici macar nu il cunosc exact oamenii care ma catalogheaza intr-un fel sau altul. Sunt doar umanist. NU sunt de stanga, de dreapta, de centru-tangent la vreo doctrina politica. Nu am facut cursuri de politoligie decat tangential in cursul facultatii, prin urmare nu ma pot considera vreun erudit in stiinte politice. Mai mult decat atat, consider ca practica este cea care trebuie sa primeze. Astfel, ma voi uita la fapte: 1. 6 persoane detin o avere egala cu cea a 50% din populatia planetei; 2. un miliard de oameni sufera de foame si 800 de milioane nu au apa curenta; 3. in asemenea conditii nici cu asistenta medicala nu stam prea grozav, la acest moment investindu-se in sanatate si educatie mai putin de 5% decat se investeste in aparare (care, fie vorba intre noi, nu prea e aparare, e un atac fara precedent la soarta omenirii, deoarece avem mai multe arme decat am putea folosi fara a d...

Am rasturnat inocent acvariul In care sperantele tale inotau inocent printre visurile mele Si am lasat sa curga inocent travalilul Nasterii inocente a fericirii supreme. As vrea acum sa ma intorc inocent la inocenta Sa-i simt iar gustul si plutirea Dar in creierul meu inocent nu mai exista decenta Caci din durere s-a nascut inocenta puterea ... De a trece peste vise sfaramate, De a intelege inocent menirea, Si a calca inocent pe carari de mult damnate Drumuri blamate ce-au cizelat omenirea. Ma reintorc inocent la credinta, Spun pas zambind la orice umilinta, In sufletul meu e haos nascut din cainta, Nu mai am sange, am doar vointa ... Sa calc inocent in non-constiinta

Am deschis senin cutia de sentimente a pandorei. Semet si relaxat nu am mai inchis capacul, sperand asiduu sa iasa din ea inclusiv Speranta. Resetul emotional trebuie a fi complet pentru a reusi. Cand ajungem la a nu mai simti nimic, la non-simtire, ajungem de fapt la esenta. Pentru ca atingem Echilibrul, mult visatul Echilibru. O singura celula din Univers daca si-ar opri miscarea s-ar opri intreaga rezultanta a Creatiei. Interdependenta relationala e fantastica, Interconexiunea este dusa la Perfectiune. De ce sa stricam Echilibrul? De ce sa-l stricam cand putem lasa Energiile sa curga libere, intru frumos, intru arta, intru Creatie? Sunt convins ca nu ati inteles nimic si spuneti ca iar a fumat Achimoiu. Da, intr-un fel, e adevarat. Ceea ce doream sa subliniez e ca fiecare concept nobil din constiinta noastra (libertate, pace, familie, ocrotire, speranta, zambet) poate fi atins in mod obiectiv. Sublinierea privind interdependenta si interconexiunea era facuta in sensul in care toat...

Suntem dincolo de cuvinte. Suntem simtire si suntem esenta. Suntem ragetul leului si susurul apelor de munte. Suntem una cu coropisnitele care aerisesc pamantul. Suntem pasiune dusa la pura dementa. Suntem oameni. Suntem marsavi, uneori trecatori si atot-cunoscatori cateodata. Ajungem sa nu intelegem ca suntem toti o fiinta. Pulsam ca celule ale unui organism total. Energia care ne interconecteaza e absoluta, uriasa, planetara. Zambete de copii descretesc fete de batrani, energiile lor se contopesc in jocul lumii. In lumea ideilor totul e altfel. Eu nu sunt eu, tu nu esti tu, noi suntem ei. Dincolo. Plusam nefericit in jocul cu soarta si castigam pe ultima mana. Aia frumoasa. Mana cu deznodamant feeric, in care pasiuni de mii de ani se impletesc, se rascolesc, se lupta cu frustrari si mai vechi pentru a castiga pana la urma. Ajungi fericit din nefericit, copile, si strunesti monstrul cu chip de om cu care te-ai luptat mereu: sinele. Cascada fumeganda se calmeaza, furnalul infern...

Pasesc incet in caldura diminetii. Rucsacul atarna spate plin cu acte. E rucsacul cu milka de la johny. e violet. mi-am luat camasa roz sa se asorteze. De soarele puternic ma despart doar ochelarii de soare ieftini (care costa un leu sa ii produci si o benzinarie ii vinde cu 24) sau ma unesc, habar nu am, multumita lor vod soarele mai bine. Imi dau seama ca problemele treptat-treptat au rezolvare, nimic nu mai doare cum durea odata. Acum linia are o forma mai aproape de drept, sinusoida s-a atrofiat si mai pulseasa aidoma unor replici de cutremur, din ce in ce mai slab. Tiganca de la coltul intersectiei mi-a urat un sincer: "sa fii sanatos!" si mi-a transmis energie pozitiva. Alta mi-a ghicit ca voi avea noroc astazi. E prima zi din restul vietii mele, chelnereul zambeste aducand cafeaua aburinda si procurorii ma asteapta. Doamne, cum a picat cuvantul "procurorii" in insiruirea de sentimente pozitive. Dar, pan' la urma, rugina roade cuiul si nelalocul lui ...

Ma joc din nou dincolo Intr-un sistem ce nu-i acolo, Intr-un sistem ce nu-i aici, Unde nu conteaza ce critici, Unde nu conteaza muza, De unde-ti vei musca buza Sorbind arid trip-ul torid, trip-ul de langa, trip-ul in dunga, trip-ul setat, parte a istoriei de cacat din care ai facut parte. Zeul farame imparte la popoare multe si sparte dintr-o omenire care de mult a devenit ostire. Si va ganditi cu indignare La ce v-am spus la fiecare, Ca in veci n-o sa scapati Purtati-va ca frati.. Veti intelege Ca nu exista lege, Ca nu exista frontiera, Ca nu avem nevoie de carabiniera, Ca nu avem nevoie de catuse, Ca nu avem nevoie de capuse, De politruci cu chip de om, De fanfaroni cu papion de guverne virtuale cu atibutii exceptionale. Cand tot pe lume-i legea firii oranduirea pura a simtirii respect, echitate, onoare, bun simt, educatie, respect din nou, e cauza suprema a creatiei. 7 miliarde de imparati Zeitati de sine statatoare Asista neputinciosi De fr...

Zambetul ei fragil A secerat universul meu si mai fragil, In care heruvimi desprind cadavre de idei De pe carcasa unei inimi preacurvite. O inima lasata fara idei, fara puls, fara noima E doar ocean fara de ape, In care pesti mirifici zboara Far'de dorinta sa inoate. Si zambetul fragil e tot mai clar, Sorbind un ceai de iasomie, Ochii albastri sunt un dar Prea pulsatil de energie. Acum zambesti citind la mine Si te intrebi pe ce-am pasit, E energia pura non-divina A unui suflet razvratit.

asculta linistea tandra. frunzele mugesc nevinovat in bataia unui nou inceput de furtuna spirituala. calm nociv activ viu trezesc in mine emotii noi sau vechi, dar nu ne pasa. nu conteaza, nimic nu conteaza, nici existenta mea, nici existenta ta, cititorule de blog. rupestru si ancestral se contopesc toate in nemurire si dor. nu vreau altceva, am tot, am libertate si supunere in fata mortii si a vietii. va dau cu pace in stilul liber sau smuls, cuvinte otravite cu nectar. ma gandeam deunazi la fumul de tigara. cum se ridica spre cer. ce o fi in mintea lui? ii pare rau ca pleaca dintre oameni, din galagie, raset, sound si intrupare de carnal sau ii pare rau ca ajunge sus la Ceruri, in Rai, unde da de alti oameni, de suflete, de liniste de intrupare de spiritual? intrebari fara raspuns al caror raspuns nu mai conteaza. nu putem spune despre bietul fum ca s-a ridicat la Ceruri sau poate s-a pierdut pe drum, ca atatea suflete bantuite de emotii si temeri, adormite in disocieri, intre bine...

Cerul a vrut azi sa fie mai alb ca ieri, mai multa pace ca in zilele trecute. Bineinteles autoritatatile au fost surprinse ca zeii si-au permis a ninge in ianuarie. Asta are mai putina relevanta. Am trecut de etapa in care ne inchinam zeilor atunci cand fulgera afara. Poate din pacate. Necunoasterea, in anumite situatii, e premisa fericirii. As vrea sa pierdem din cunostinte, sa fim din nou puri, nu prosti, aidoma animalelor si sa ne putem bucura ca un labrador voios de muntii albi care ne acopera...din cand in cand... si sufletul. Pe cand o dam parte-n parte cu ... PACE?