De ce nu sunt de stanga
Sunt catalogat drept comunist, socialist, anarhist, libertarian si in alti termeni al caror sens nici macar nu il cunosc exact oamenii care ma catalogheaza intr-un fel sau altul.
Sunt doar umanist. NU sunt de stanga, de dreapta, de centru-tangent la vreo doctrina politica. Nu am facut cursuri de politoligie decat tangential in cursul facultatii, prin urmare nu ma pot considera vreun erudit in stiinte politice. Mai mult decat atat, consider ca practica este cea care trebuie sa primeze.
Astfel, ma voi uita la fapte:
1. 6 persoane detin o avere egala cu cea a 50% din populatia planetei;
2. un miliard de oameni sufera de foame si 800 de milioane nu au apa curenta;
3. in asemenea conditii nici cu asistenta medicala nu stam prea grozav, la acest moment investindu-se in sanatate si educatie mai putin de 5% decat se investeste in aparare (care, fie vorba intre noi, nu prea e aparare, e un atac fara precedent la soarta omenirii, deoarece avem mai multe arme decat am putea folosi fara a distruge Terra);
4. o operatie complexa pentru un copil bolnav costa cat un Lamborghini. Non-sens. Vorbim de drepturi ale omului, vorbim de viata sustenabila, vorbim de principii, cand de fapt, suntem o mare adunatura de criminali.
Eu sunt satul de anunturi umanitare. Sunt satul de razboaie, de conflicte, de medieri false. Intr-o lume civilizata toate acestea nu au ce cauta. Putem fi mai mult. Pretindem ca am evoluat, dar suntem obsedati de material si de control. Suntem obsedati de inrobirea omului de catre om. De la amaratul din Africa care nu are dupa ce bea apa pana la corporatistul imbracat ferches suntem o adunatura de oi, perfect integrate intr-un sistem construit de ei pentru ei.
Daca privim in esenta nu ne-am dezvoltat deloc. Continuam sa ne laudam ca in comuna primitiva, dar uitam sa ne raportam la comuna primitiva si la organizarea ei bazata pe conlucrare (conlucrare care a permis perpetuarea speciei, spre deosebire de concurenta).
Divide et impera nu poate functiona la nesfarsit. Chiar nu poate. Ne-am obisnuit sa luptam pentru tabara noastra, dar oare cand vom intelege ca noi, oamenii, suntem tabara noastra? Indiferent de culoare, tara, rasa, religie, avem idealuri comune: omenie, prietenie, familie, zambet, pace, liniste. Putem lupta pentru ele?
Si ca sa nu se spuna ca nu avem ce pune in loc: v-ati intrebat vreodata ce s-ar intampla cu omenirea daca am face un efort comun de desfiintare a inarmarii, de educare radicala a populatiei, de crestere radicala numarului de sere organice, de spitale si centre de ingrijire si daca am avea energie electrica gratuita prin intermediul fotovoltaicelor si al turbinelor eoliene?
Va spun eu: am fi LIBERI!
Sunt doar umanist. NU sunt de stanga, de dreapta, de centru-tangent la vreo doctrina politica. Nu am facut cursuri de politoligie decat tangential in cursul facultatii, prin urmare nu ma pot considera vreun erudit in stiinte politice. Mai mult decat atat, consider ca practica este cea care trebuie sa primeze.
Astfel, ma voi uita la fapte:
1. 6 persoane detin o avere egala cu cea a 50% din populatia planetei;
2. un miliard de oameni sufera de foame si 800 de milioane nu au apa curenta;
3. in asemenea conditii nici cu asistenta medicala nu stam prea grozav, la acest moment investindu-se in sanatate si educatie mai putin de 5% decat se investeste in aparare (care, fie vorba intre noi, nu prea e aparare, e un atac fara precedent la soarta omenirii, deoarece avem mai multe arme decat am putea folosi fara a distruge Terra);
4. o operatie complexa pentru un copil bolnav costa cat un Lamborghini. Non-sens. Vorbim de drepturi ale omului, vorbim de viata sustenabila, vorbim de principii, cand de fapt, suntem o mare adunatura de criminali.
Eu sunt satul de anunturi umanitare. Sunt satul de razboaie, de conflicte, de medieri false. Intr-o lume civilizata toate acestea nu au ce cauta. Putem fi mai mult. Pretindem ca am evoluat, dar suntem obsedati de material si de control. Suntem obsedati de inrobirea omului de catre om. De la amaratul din Africa care nu are dupa ce bea apa pana la corporatistul imbracat ferches suntem o adunatura de oi, perfect integrate intr-un sistem construit de ei pentru ei.
Daca privim in esenta nu ne-am dezvoltat deloc. Continuam sa ne laudam ca in comuna primitiva, dar uitam sa ne raportam la comuna primitiva si la organizarea ei bazata pe conlucrare (conlucrare care a permis perpetuarea speciei, spre deosebire de concurenta).
Divide et impera nu poate functiona la nesfarsit. Chiar nu poate. Ne-am obisnuit sa luptam pentru tabara noastra, dar oare cand vom intelege ca noi, oamenii, suntem tabara noastra? Indiferent de culoare, tara, rasa, religie, avem idealuri comune: omenie, prietenie, familie, zambet, pace, liniste. Putem lupta pentru ele?
Si ca sa nu se spuna ca nu avem ce pune in loc: v-ati intrebat vreodata ce s-ar intampla cu omenirea daca am face un efort comun de desfiintare a inarmarii, de educare radicala a populatiei, de crestere radicala numarului de sere organice, de spitale si centre de ingrijire si daca am avea energie electrica gratuita prin intermediul fotovoltaicelor si al turbinelor eoliene?
Va spun eu: am fi LIBERI!
Comentarii
Trimiteți un comentariu