blogu' lu' Aky

M-am nascut putin singur si putin gol, O sa mor putin singur si sigur matol, O sa alerg pe carari nestiute si de nimeni vrute, O sa zambesc la doamne bete si prea des futute, O sa-ti recit tie cate de soare si stele vazute, Ma-ntreb din cand in cand de ce dracu ma asmute, Sa lovesc, sa nu mai zambesc, sa ma-ntreb de ce din cand in cand traiesc Sa ma intreb de ce te mai iubesc, De ce mai sunt pe-acest sur pamant, de ce mai puneti botul la al meu cuvant, de ce n-ati inteles cum e iubirea, de ce din haos renaste mantuirea joaca-te cu mine si arde-ma in foi cerate atata-mi jertfa cu mii de pacate arata-mi calea cu lumina vie-aurie arata-mi calea destinata tie sa pasim cand agale, cand vioi, pe note triste si pe nori goi, Amandoi.

Dematerializez feluritele cuvinte, Mă uit la tine și văd cum pui pe buze neșoptitele dorințe, Le faci să iasă, să se facă auzite, Cand puțin perverse, când mereu dorite, Mă faci să cred ca nu sunt om, ci-s zeu, Că am gustat ce muritorii și-au dorit mereu, O picătură de nectar în vin, O sărutare plină de sublim, Și-n loc de zahăr și puțin venin, Să crească aroma de păcate când le-mbin Și fumuri grele și versuri grele pe beaturi grele Mă vând la zei pe-o clipă de plăcere, Dă-mi fetiță buza ta de jos cu gust de miere, Dă-mi sânul care acum mă lasă mut Dă-mi fundul ăla de mă face munții să îi mut, Mai dă-mi un centrimetru mic de piele fină, Mai lasă-mă să gust pizda-ți divină, Nu mă lăsa să trec la alt nivel Perversele dorințe fel de fel, Mă domină, m-acaparează, mă cuprind, Și iartă-mă când coarda o întind, Sunt doar un vagabond, un derbedeu, Sunt cel ce a jucat cartea iubirii și-a plăcerii tot mereu Nu mă lăsa sa fiu doar eu, Mai pune unu-n față să fim doi, Amând

Despre conflictul dintre Steaua si FCSB s-a scris mult. Asa ca nu mai conteaza cateva randuri in plus sau in minus Acest material nu este un pamflet. Acest material foloseste limbaj suburban pentru a fi inteles de catre maimutele carora le este destinat. Scriu acest material in profunda scarba. Scarba fata de nivelul societatii romanesti, nivel reprezentat de minune de ele. 1. fanul fcsb il apreciaza pe vecinul proxenet ca are Q7. ca "se descurca" 2. fanul fcsb este agramat (dovada o fac postarile de pe retelele de socializare unde un comentariu de un rand strange 5-6 greseli gramaticale) 3. fanul fcsb este orb si acerebrat, expresia perfecta a paine si circ. daca il ataci pe parnaias il apara spunand ca a constuit biserici. 4. fanul fcsb nu stie fotbal si nu intelege esenta acestui sport. nu intelege iubirea fata de culori (fcsb nici macar nu are culori, are curcubeu ca steagul pride), fata de istorie, fata de valori. 5. fanul fcsb se mandreste cu ingineriile financia

ma doare tot, imi curge iar o lacrima de sange ma uit in jos si vad cum vena plange mi-e dor de viata si de oameni si de tot vreau sa va spun ca va iubesc dar nu mai pot nici sa zambesc, sa sper, sa lupt, mi-e dor funebru de-anii de demult as vrea sa fiu, dar nu mai sunt, admir lasciv destinul crunt, Un ultim zambet sters mi-a mai ramas Un ultim mugure ars, un ultim pahar de vin ras, va pup cu drag, va las

Traim in secolul vitezei, traim o era a deplasarii rapide si a libertatii de miscare. Nu si in Romania. Celebra Autostrada Transilvania (Brasov – Bors) ramane doar un vis frumos pentru romanii obisnuiti cu greul, dar si pentru strainii care ne tranziteaza tara in scop de afaceri sau turistic. Dupa cum bine se stie, in conformitate cu raportul Forumului Economic Mondial - World Economic Forum, Romania se situeaza abia pe locul 134 din 139 de tari din punct de vedere al calitatii strazilor. In conformitate cu acelasi raport, calitatea slaba a infrastructurii reprezinta principalul motiv pentru care investitiile stagneaza. Romania este a noua tara ca marime din punct de vedere al teritoriului, dar are doar 331 km de autostrazi, ceea ce reprezinta putin mai mult de 1/3 decat vecinii din Ungaria (925 km) si 3% din cei 12.813 km ai Germaniei. Încredințarea contractului de proiectare și construire a autostrăzii s-a făcut prin derogare de la prevederile privind achizițiile publice, care pr

voiam sa-ti spun ca i-am descris unui pictor portretul tau ca sa remarce singur cat esti de frumoasa si beat fiind in talentul sau sa ma imbie sa-mi scriu oda pacatoasa el pictor beat, eu poet spart, stateam cuprinsi in amutire si nu stiam de ce traiesc e dat sau ma alin iar in simtire... voiam sa-ti spun ca i-am descris unui cobzar ochii tai sa-i fac lauta iarasi fermecata sa ia si "si" si bemolii sai sa-mi cante la urechea prea uzata, sa ii descriu cum sa se lase peste coarde tot ca iubirea noastra fermecata, cand zori de zi, cand cant in noapte, destin de inima patata... si-am deschis ochii sa te admir in voie dar ochii s-au inchis de fericire si-am strans din buze de nevoie ca sa nu cad iar in adormire am ars in bong iubirea noastra toata sa ma prefac ca rad la lume si la glume primeste-ma in tine inc-o data sa ma dezic de versuri si de lume

M-am dezis de tine ca sa cunosc lumea. Si am cunoscut-o pas cu pas, viciu cu viciu, emotie cu emotie. E relaxarea cerebrala dinainte de vortex-ul de emotii. E pace in zori de zi si tot raul din lume a apus. Razboiul e in noi, cu noi, il dam la o parte, mai tragem o carte, fugim departe, departe de toate, ne facem dreptate. De ce scriu, de ce iubesc si de ce din cand in cand lovesc cu litere sau cu pumni inclestati de fericire nu stiu inca. Stiu ca gustul unor 6 buze diavolesti ma face inca sa tresar ca un alchimist in fata formulei fericirii. Am decupat si am varsat paharul berzelius pana nu a mai ramas niciun strop de uimire in el, pana nu mai cunosc tradarea, ura, tristetea. Pentru ca merit zambet. Pentru ca meriti zambet. Imi amintesc imaginea buzelor tale in oglinda unei mobre vechi si de caracter, pe un drum in furtuna. Furtuna pe drum, furtuna in noi, Fortuna geloasa ca nu traieste ce-am trait noi. Oh, Doamne, ma dezic de tine ca sa te cunosc iara si iara, mai suava, mai dulce,

Norii de ceara se impletesc in lumina Alunga imagini si-si plang jalea-n surdina De ce ma renegi, cand ma poti blama Si de ce ma alungi, cand ma poti judeca? De ce nu ma condamni pe veci la nemurire, Incetosandu-mi viata cu-n strop de amagire, Cu-n strop de fericire, cu multa-multa simtire, Sa dam foc pacatosi la orice amintire, Sa privim zambind muti la orice despartire Si sa renastem delir-mut in pasi de tango macel de sentimente pe sanul tau cu gust de mango Apropie-te, eu fac zob doar caietele dictando Cand imi asez iubirea ca lautarul un bailando Il las sa cante-n locul meu ca focul Prefer sa caut in chipul tau norocul pe care l-au gustat doar zeii, Sau poate zmeii cand luptau cu dumnezeii, ingerii cantand, in niciun caz ateii, lasa-ti iubirea sa-ti omoare decibelii si basul grav al inimii sa te duca pe culmile placerii, Si-alerga azi cu vagabontii si cu toti rebelii In cautarea libertatii, a placerii si-a durerii Preda-te, acum, prea dulcea mea cadana, Pre

De ce nu am mai scris despre iubire? De ce nu m-am mai asezat pe taste sa le dau stralucire Cand n-ai mai simtit, cand n-ai mai trait Cand nu mai stii ce-i cuget cald, cand n-ai mai zambit, Iubesc acum si-ntotdeauna, Ma joc cu nirvana si-i sarut cununa As vrea ca dintre spini si din trandafiri sa alunge colbul prea multor amintiri In care fecioarele au devenit zeite si ingeri Si curve penale au ridicat ziduri de plangeri V-as da la toti din seva fiintei mele Sa gustati iadul fara somnifere Sa dati noroc cu ingeri si cu zei sa beti cu dracu, sa beti cu zmei Sa degustati nectar din pizda de fecioara Si apoi s-o ridicati la cer in ceas de seara Iubiti tot si mai ales respectati tot Si lasati viata sa va faca cate-un bot Am pus in foi de ceara praf de constelatii Si am stat la masa cu toti betivii si cu toti ratatii, Nu am facut rabat la pulpa hulpava de cadana Si am jucat mereu ca la ultima mana Pacatele in ceas de seara mi se-aduna Ma doare tot, dar rad la luna, A

Sunt catalogat drept comunist, socialist, anarhist, libertarian si in alti termeni al caror sens nici macar nu il cunosc exact oamenii care ma catalogheaza intr-un fel sau altul. Sunt doar umanist. NU sunt de stanga, de dreapta, de centru-tangent la vreo doctrina politica. Nu am facut cursuri de politoligie decat tangential in cursul facultatii, prin urmare nu ma pot considera vreun erudit in stiinte politice. Mai mult decat atat, consider ca practica este cea care trebuie sa primeze. Astfel, ma voi uita la fapte: 1. 6 persoane detin o avere egala cu cea a 50% din populatia planetei; 2. un miliard de oameni sufera de foame si 800 de milioane nu au apa curenta; 3. in asemenea conditii nici cu asistenta medicala nu stam prea grozav, la acest moment investindu-se in sanatate si educatie mai putin de 5% decat se investeste in aparare (care, fie vorba intre noi, nu prea e aparare, e un atac fara precedent la soarta omenirii, deoarece avem mai multe arme decat am putea folosi fara a d

Sunt doar un pitbull ce-l pui jos c-o mangaiere N-am facut rau nimanui, am cautat placere n-am strans avere am investit in oameni dragi, in serbet de mai cu zambete de fragi in doamne cu frumoase forme, in bagabontii derbedei dar am scris nopti de neuitare si am ciocnit venin cu zei si n-am spus pas la cui rulat prost sau subtire am stins in muguri calzi si fericire, si adormire Am strans si pasuit sub bolta de cer prea-nalt Un munte de senzatii, un tremur niciodata plat Un rau de vorbe triste, dar libere-n nestire facute lac de lacrimi, e vortex in simtire e negura cea densa ce urla-n amintire din tot ce-i rau pe lume rasare o sclipire si doar sclipirea asta rebela si nebuna, e patima albastra, iar zbieri sub clar de luna ... Sunt liber ca nirvana, traiesc prin fiecare Nu ma dezic de vicii, placerea e prea mare, Nu ma dezic de doamne, le scriu perverse ode Nu ma dezic de clasici, visez marete note Dar ma dezic de simpli oameni si de lume, M-ati dus la disperare