Visare pura

Intr-o lume in care totul se separa in bine si rau eu doar simt. Am incetat sa mai analizez. Mi se pare un proces desuet. Simtirea pura imi da aer, ma invie ca apa rece pe buzele muritorului in desertul de sentimente. Goale si aride ne macina uneori dincolo de fiinta, de intrupare, de "a fi". Dar suntem. Pentru ca, la un moment dat, dincolo de timp si spatiu, splendoarea se releva, apare magica la inceput, fireasca apoi si ne face sa ne minunam intru simtire pura, sa constientizam naturalul de care nu am fost constienti.

Nu separ binele de rau. Exista altceva, dincolo de ele. Si dincolo de ele exista iubire, pace, zambet, respect pentru tot ce e si tot ce va fi. Sufletul zburda in comuniune cu alte suflete in aparenta pierdute, in esenta eliberate, pentru a forma noi entitati minunate dornice de Viata.

Visarea pura in stare de veghe ne absoarbe trecutul, il dilueaza, il contrage pana la zero absolut, lasand toate ce-au fost sa fie acolo, dar undeva departe de noi, atat de departe incat nici nu le mai simtim ca si cum au fost ale noastre vreodata.

Acum totul renaste, se intrepatrunde si se intrupeaza in forme de viata pure aidoma zambetului unui copil blond, pentru ca Noi am inteles Simtirea

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Preda-te

Din lut

Ceas de seara