Ti-am lasat sufletul sa se inalte

Am baut pe nerasuflate paharul cu seminte de zorele. Desantat, atipic, primar, m-am dezis de emotiile vechi ale intruparii. Le-am disecat atroce, una cate una, dezvoltandu-le, ducandu-le peste limita intru visare pura. Am pus in palma crapata de suvoaie emotionale sufletul tau de copil mare pentru a-i descreti fruntea.

Am lasat vantul sa adie lin in jurul sufletului tau pentru a-l curata de pacatele neavenite, neobosite, de gandurile grele si murdare care i-au incretit fruntea si au brazdat-o cu limite nenecesare. Am lasat ploaia sa curga lin in jurul sufletului tau sa il spele de mine, constiinta blamata care face sa iti pui semne de intrebare cand in locul lor trebuie sa fie doar splendoare. Am lasat cutremurul sa duduie ca sa iti faca sufletul sa bata, sa rezoneze cu simtirea toata, sa se conecteze pe o frecventa irationala, dar tangibila, mama blaajina a tot ce e frumos.

Ti-am lasat sufletul sa se inalte

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Preda-te

Din lut

Ceas de seara