Lumina neagra

am aruncat capacul telescopului planetelor ascunse
sa nu-l mai pot pune vreodata,
sa obtureze el splendoarea
si fericirea ultra-mata.

respir detalii din umbre si din bezne,
ce-au fost ascunse omenirii,
sa admir echilibrul lesne
al alungarii premenirii.

descopar ce nu mi-e dat sa vad
si ochiul mi-e cusut in voal,
ca sa renasc sa vad ce e
si nu doar ce mi-a fost dat,
un adevar de ascunzisuri si mirare,
un infinit la care-s condamnat,
fara de spatiu si de timp, ci doar splendoare.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Preda-te

Din lut

Ceas de seara