Dumnezeu

Ateu convins de la 8 ani. Asta sunt. Sau eram. NU mai stiu. Eram copilul crescut de bunica care mergea la biserica din sat in fiecare duminica, unde spunea crezul alaturi de preot si de ceilalti diaconi. Aveam 8 ani, cand, de Paste, il vad pe unchiul Bebe la costum, in biserica, evlavios, alaturi de familie. Imi placea de el. Barbat frumos, solid, familie mandra. In 4 ore unchiul Bebe era dezbracat la bustul gol si isi alerga copii si sotia prin curte, avand un cutit mare in fiecare mana. Se terminase evlavia. Atunci, simplu, nerational am considerat ca daca exista Dumnezeu nu ar permite asa ceva. Nu ma gandeam atunci la libertatea de exprimare, liber arbitru sau alte notiuni pe care le-am dobandit ulterior. Ma gandeam pur si simplu ca El nu exista. Ulterior am incercat sa imi argumentez pozitia si sa ma conving ca asa stau lucrurile. Ca religia este o creatie a unor oameni care vor sa manipuleze masele, trecand peste stiinta si bun simt. Pana ieri. Prezentare: aceeasi bucatarie de la johny de'acasa, ma uitam pe net la una-alta. Ascultam suspinand pe repeat cargo - nu pot trai fara tine si ma gandeam la o mie de lucruri, dar mai ales la Ea. Era 19 27 si Mama m-a sunat. Aparusem la stiri si nici macar nu vroia sa ma felicite. Vroia sa imi transmita un mesaj. De unde? De dincolo. O sa ziceti ca am luat-o razna. Dar Mama mi-a spus ca l-a visat alaltaieri pe Tata si ea ii spunea ca El a aparut la televizor. Tata o contrazicea si ii spunea ca eu am aparut la televizor. Apoi, in acelasi vis, Tata a chemat-o pe matusa Luminita sa il sustina si aceasta i-a confirmat Mamei ca eu sunt cel de la TV. Tata zambea si ii dadea Mamei sa-mi trimita un gand de bine. Mama a visat alaltaieri asta, eu i-am zis de stiri doar cu 30 de minute inainte de reportaj, nimic nu se leaga, nu avea in mod obiectiv sa stie ce si cum. Suntem departe de cunoastere. Ne imbatam cu apa rece, dar stim atat de putine, incat avem tupeul infect sa pretindem ca am reusit sa ajungem la cunoastere. Eu sunt doar crestin-ortodoxul ateu care nu stie nimic... Va pup cu drag

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Preda-te

Imagine
Norii de ceara se impletesc in lumina Alunga imagini si-si plang jalea-n surdina De ce ma renegi, cand ma poti blama Si de ce ma alungi, cand ma poti judeca? De ce nu ma condamni pe veci la nemurire, Incetosandu-mi viata cu-n strop de amagire, Cu-n strop de fericire, cu multa-multa simtire, Sa dam foc pacatosi la orice amintire, Sa privim zambind muti la orice despartire Si sa renastem delir-mut in pasi de tango macel de sentimente pe sanul tau cu gust de mango Apropie-te, eu fac zob doar caietele dictando Cand imi asez iubirea ca lautarul un bailando Il las sa cante-n locul meu ca focul Prefer sa caut in chipul tau norocul pe care l-au gustat doar zeii, Sau poate zmeii cand luptau cu dumnezeii, ingerii cantand, in niciun caz ateii, lasa-ti iubirea sa-ti omoare decibelii si basul grav al inimii sa te duca pe culmile placerii, Si-alerga azi cu vagabontii si cu toti rebelii In cautarea libertatii, a placerii si-a durerii Preda-te, acum, prea dulcea mea cadana, Pre...
Citiți mai multe

Din lut

Pacatele mi-au definit esenta si m-au ajutat sa-mi continui existenta, Dinspre sublim in absolut, si-apoi in morbidul lut, Din lut ma trag si din slobod gand Din slobod gand ma-ntorc cu teama pe Pamant Si chiar de-arunc cu patima plangand Karma duala m-a facut ceea ce sunt Din lut am fost ca sa devin mormant. Am lovit dur cu dalta in bordura, sa scap de fiecare bob de ura, si din impact au iesit constelatii, Amalgam-amurg de contemplatii, Se-asterne linistea calma si pura Nu mai simti rana din lupta dura, In sfarsit e pace si-i zambet si-i cald, Nu toti se ridica, desi toti cad. Plutesc din stea in stea sa le-nteleg menirea, Menirea lor e insasi stralucirea,
Citiți mai multe

Ceas de seara

si chiar de plang sau de ma plang vreodata o fac razand de clipa de-altadata cum am trecut peste indicii cum au trecut si ani si vicii cum au trecut si oameni si femei si cum am dat noroc cu zei ce sunt acum aici sau poate sunt in cer si isi plang lacrimile cand norii cern florea de-o sper de la un glob prea tern s-a deschis suav, canta-un menestrel s-a deschis in zorii de cu luna din iad si tremur rasare furtuna dar dupa furtana ta e curcubeul meu cand viata ne separa raman singur eu golanul far de dumnezeu cu rima alba, cu vers greu dar care va lupta cu tot ce-a fost in viata asta plina de cu rost, de cu simtire, cu crezare si cu iubire cu multe endorfine in adormire e multa apasare in cortex, copile, trezeste-te si lupta-n primul rand cu tine acuma vreau sa simt pace-n nestire spun pas la ingeri ce au uitat sa ne vegheze spun pas la demoni ce au visat sa ne-narmeze spun pas la tot ca sa descopar mantuirea iti pun pas tie, ce mi-ai cenzurat trairea cu lir...
Citiți mai multe