Odata ... vom pune mana pe arme

Dematerializat de endorfine patetice am spus pas. Cuvantul meu e de multe ori neinteles. SUnt considerat anti-social, prajit, huligan sau pur si simplu nebun. Nu dau socoteala nimanui. Nimeni nu are dreptul sa judece. NIci macar Dumnezeu, el m-a creeat, el m-a cizelat sau nu, el m-a transformat. Cand vom invata sa nu mai dam socoteala vom fi liberi. Liber traiesc, liber sa spun ce gandesc. Suna simplu. E simplu. Nu inteleg de ce ne este frica. Am suferit prea mult ca sa mai tacem din gura. Atat ne-a ramas. O varietate de libertate de exprimare. Daca nu o folosim e culpa noastra. Ne jucam poate prea mult cu cuvintele, ne imbatam cu ele, manipulam cu ele ca sa zambim in urma decadentei desantate produsa de ele. As fi preferat altceva, putina atitudine, putin radicalism, dar nu este cazul. Nu este cazul ca aceste carpe de oameni sa vorbeasca. E prea mult pentru ele. Le-ar cadea mana cu care ar ridica arma daca ar fi vorba sa isi apere drepturile lor legitime. Au murit oameni pentru drepturile noastre.

Imi amintesc cum imi povestea bunicul. A facut carcera la cariera de piatra pt ca a trimis un vitel in munti la legionari. 7 ani a spart piatra cu barosul, cu un nenorocit in carca lui care il lovea daca nu spargea cum vroia piatra cea de toate zilele. IN ziua de azi astia se vaita ca nu e calda cafeaua la puscarie. Pai se compara, stimabilule? ei au suferit, au transpirat, au sangerat pentru ca noi sa vorbim ce vrem, sa muncim cum vrem, sa fim demni. Si noi nu suntem. Ne este teama de amenzi. Mai comentam ca labagii pe facebook si simtim ca prin asta ne-am indeplinit misiunea divina fata de societate.

In alt timp, in alta viata, as considera firesc ce se intampla. Energiile negative au atins o cota paroxistica si se propaga neincetat. Ne impiedica sa judecam, sa rationam, sa fim oameni, cu idei, sentimente, emotii. Ne-au inoculat faptul ca suntem nedemni de ele, in conditiile in care ele tin de insasi esenta fiintei umane.

Dar vine. Vine si ati belit-o. Momentul trezirii constiintei umane se apropie. 7 miliarde de coate-goale se vor ridica si vor lovi. Vom zambi. Si vom INVINGE!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Preda-te

Imagine
Norii de ceara se impletesc in lumina Alunga imagini si-si plang jalea-n surdina De ce ma renegi, cand ma poti blama Si de ce ma alungi, cand ma poti judeca? De ce nu ma condamni pe veci la nemurire, Incetosandu-mi viata cu-n strop de amagire, Cu-n strop de fericire, cu multa-multa simtire, Sa dam foc pacatosi la orice amintire, Sa privim zambind muti la orice despartire Si sa renastem delir-mut in pasi de tango macel de sentimente pe sanul tau cu gust de mango Apropie-te, eu fac zob doar caietele dictando Cand imi asez iubirea ca lautarul un bailando Il las sa cante-n locul meu ca focul Prefer sa caut in chipul tau norocul pe care l-au gustat doar zeii, Sau poate zmeii cand luptau cu dumnezeii, ingerii cantand, in niciun caz ateii, lasa-ti iubirea sa-ti omoare decibelii si basul grav al inimii sa te duca pe culmile placerii, Si-alerga azi cu vagabontii si cu toti rebelii In cautarea libertatii, a placerii si-a durerii Preda-te, acum, prea dulcea mea cadana, Pre...
Citiți mai multe

Din lut

Pacatele mi-au definit esenta si m-au ajutat sa-mi continui existenta, Dinspre sublim in absolut, si-apoi in morbidul lut, Din lut ma trag si din slobod gand Din slobod gand ma-ntorc cu teama pe Pamant Si chiar de-arunc cu patima plangand Karma duala m-a facut ceea ce sunt Din lut am fost ca sa devin mormant. Am lovit dur cu dalta in bordura, sa scap de fiecare bob de ura, si din impact au iesit constelatii, Amalgam-amurg de contemplatii, Se-asterne linistea calma si pura Nu mai simti rana din lupta dura, In sfarsit e pace si-i zambet si-i cald, Nu toti se ridica, desi toti cad. Plutesc din stea in stea sa le-nteleg menirea, Menirea lor e insasi stralucirea,
Citiți mai multe

Ceas de seara

si chiar de plang sau de ma plang vreodata o fac razand de clipa de-altadata cum am trecut peste indicii cum au trecut si ani si vicii cum au trecut si oameni si femei si cum am dat noroc cu zei ce sunt acum aici sau poate sunt in cer si isi plang lacrimile cand norii cern florea de-o sper de la un glob prea tern s-a deschis suav, canta-un menestrel s-a deschis in zorii de cu luna din iad si tremur rasare furtuna dar dupa furtana ta e curcubeul meu cand viata ne separa raman singur eu golanul far de dumnezeu cu rima alba, cu vers greu dar care va lupta cu tot ce-a fost in viata asta plina de cu rost, de cu simtire, cu crezare si cu iubire cu multe endorfine in adormire e multa apasare in cortex, copile, trezeste-te si lupta-n primul rand cu tine acuma vreau sa simt pace-n nestire spun pas la ingeri ce au uitat sa ne vegheze spun pas la demoni ce au visat sa ne-narmeze spun pas la tot ca sa descopar mantuirea iti pun pas tie, ce mi-ai cenzurat trairea cu lir...
Citiți mai multe