Tata
Astazi se implinesc 8 ani de cand a trecut in nefiinta sau intr-o altfel de fiinta. Habar n-am. Nu stiu si nu pot certifica niciuna dintre variante. TAta era genul de om care iubea oamenii. Avea o apreciere deosebita in special pentru prietenele mele. Logic, erau mai apetisante decat Zama, Utza sau restul gastii de motociclisti betivi. Imi pare rau ca nu i-am dat niciuna. In comunismul perfect marxist femeile si bunurile se folosesc la comun. ZAmbetul de sub mustata deasa nu inceta niciodata, nici chiar atunci cand poate ganduri de foc il macinau. M-a invatat sa iubesc oamenii si sa ii apreciez indiferent de cultura, mediu, culoare a pielii, ocupatie. Toti oamenii trebuie respectati. Punct.
Spun lucrurilor pe nume, poate prea pe nume cateodata si nu ma voi abate nici acum de la obiceiul meu prost. Vreau sa va povestesc despre cum a murit Tata. Nu vreau sa fiu inteles, ci doar sa mi se respecte dreptul la libera exprimare si protest atunci cand vine vorba despre sistemul defect si jegos in care traim.
Primesc un telefon de la o matusa care imi spune ca Tata e in coma, in salvare, in drum spre bucuresti. Ajung la bagdasar-arseni si astept, astept, astept salvarea/ A venit incet-incet, fara girofar. Am aflat de la mama ca mergeau incet pt ca nu-i mai dadeau nicio sansa. A inceput show-ul. Sa bata tobele. Discutia cu doctorul mi-a dat sprerante, eram pe taramul lui, eram vacile perfecte de muls. in spital intram ca la casino, nu mai bagam portofelul in buzunar pentru ca trebuia sa platesc la paznici, infirmiere, brancardieri, asistente, medic curant, medic neurochirurg, medic sef de sectie. Sperante si iluzii. PLm. Inainte.
PAstilele nus e gaseau in spital. Tata a patit o viata asigurarile lu peste si nu aveau de niciunele. VAsodilatatoarele costau mult, dar asta nu era princip[ala problema era ca nu se dadeau fara reteta, iar doctorii spagari nu puteau elibera retete pentru ca, teoretic, aveau medicamentele in stoc. Am plans pe bune la o farmacie si directoartea de acolo s-a milostivit si mi-a dat toate pastilele de care aveam nevoie fara reteta. La noi te bucuri ca reusesti sa cumperi pastilele ce trebuiau a fi administrate gratuit fara reteta. nice, isn't it? bineinteles ca am aflat filiera, un brancardier spaguit in prealabil mi-a spus ca poate sa imi obtina medicamentele la jumate de pret. cacatii le furau de la bolnavi si le vindeau.
A fost ciudat cand am cumparat scutece prima data pentru Tatal meu. Vanzatoarea m-a intrebat zambind cate luni are copilul. M-a cuprins un fior. I-am raspuns zambind ca are 4 luni,dar 110 kg si a inteles.
La a 3-a operatie pe creier am inteles ce inseamna puterea si credinta in puterea umana. Am cunoscut o Doamna, o femeie simpla de varsta mamelor noastre care m-a imbarbatat si m-a incurajat cand a aflat ca TAta e la a 3-a operatie pe crreier. CAnd am intrebat-o de ce e acolo mi-a spus ca fiulk ei, 27 de ani, e la 11-a operatie pe coloana. DAca ii reusea aia si urmatoarele 2 avea 5% sanse sa mearga. Si femeia aia ma incuraja pe mine. CAta putere. Respect.
Operatia Tatalui meu nu a reusitt. A decedat catev ore mai tarziu. Era sambata. La noi morgile nu lucreaza duminica, asa ca m-am intors luni dimineata la spital. Am venit cu o masina sa ma ocup de hartogaraie, urmand ca o alta masina sa vina sa ridice sicriul ulterior. Am vb cu doctorul, mi-a spus ca isi vizita si apoi face epicriza, document obligatoriu pentru externarea pacientului. Astept, vorbesc cu morgistul care imi spune ca el dupa 12.00 nu sta indiferent de cata spaga i-as da. Era deja 10.00. Doctorul pizdii imi spune ca actele mai dureaza o ora 45 de minute. Asta insemna 11.45. Imi ramaneau 15 minute sa ajung la primaria sector 4 sa scot certificatul de deces si sa ma intorc cu el la spital. imposibil in traficul capitalei noastre dragi. simteam ca disper. am coborat la terapie intensiva sa vb cu sefa de ataj. a incercat sa ma calmeze si m-a trimis la directorul spitalului. am ajuns la el si am inceput civilizat sa il amenint blana cu bataia, dar si cu plangeri penale. a dat un telefon la neurochirurgul pizdii si actele au fost brusc gata in 25 de minute. in romania telefonul accelereaza orice proces birocratic cu peste 70%.
am reusit sa scot certificatul de deces, bondaru (sa-i dea dzeu sanatate, nu-l voi uita vreodata) a vorbit cu morgistu sa pregateasca cadavrul. trebuia sa m,ai iau o aultima semnatura de la director inainte sa plec din spital. cacatul imi spune sa nu plec nicaieri ca i-a disparut telefonul mobil si numai eu intrasem la el in birou in acea dimineata. am zambit. larg. s-a produs declicul. zambeam. eram de un calm absolut. ma uitam la biata fiinta si ii prefiguram sfarsitul. prevedeam cum dintii mei se vor infige in beregata lui si ultima suflare a existentei lui deosebite se va da in mainile mele. eram relaxat complet. a fost singura data in viata cand mi-am dorit moartea cuiva. acum regret sentimentul. i-am spus sa cheme dias-ul, spir-ul, parchetul, politia, pe mama lui, pe MAma mea, pe cine mortii masii vroia. simteam cum o las pe mama cu unu in groapa si cu altul in parnaie. m-au oprit greu bodyguarzii lui. num ma puteam opri din ras. am simtit ca ceva s-a schimbat definitiv. s-a rupt toata manipularea sistematica la care fusesem supus. orele de economie, de drepturile omului, de matematica au strafulgerat in capul meu ca un ness prea tare aruncat intr-o cutie de redbull acidulata. puteti sa-mi indrugati tot ce vreti dar niciodata nu voi crede ca e firesc sa treci prin ultimele mizerii. mi-am dat seama ca totul e o teorie frumoasa.
Idiotul si-a gasit telefonul in 2 min. din pacate nu e un pamflet. a fost singura data in viata cand am dat spaga si regret. arestati-ma daca asta vi se pare problema reala.
cert e ca ce nu te distruge te face mai puternic. [uternic sau nu iti trimit in fiecare clipa a existentei mele pe acest Pamant un zambet cald de jos, Tata! Perdona-me, ti prego, vb cantecului. Stiu ca mana ta ivnvizibila ma sustine.
PACE!
Spun lucrurilor pe nume, poate prea pe nume cateodata si nu ma voi abate nici acum de la obiceiul meu prost. Vreau sa va povestesc despre cum a murit Tata. Nu vreau sa fiu inteles, ci doar sa mi se respecte dreptul la libera exprimare si protest atunci cand vine vorba despre sistemul defect si jegos in care traim.
Primesc un telefon de la o matusa care imi spune ca Tata e in coma, in salvare, in drum spre bucuresti. Ajung la bagdasar-arseni si astept, astept, astept salvarea/ A venit incet-incet, fara girofar. Am aflat de la mama ca mergeau incet pt ca nu-i mai dadeau nicio sansa. A inceput show-ul. Sa bata tobele. Discutia cu doctorul mi-a dat sprerante, eram pe taramul lui, eram vacile perfecte de muls. in spital intram ca la casino, nu mai bagam portofelul in buzunar pentru ca trebuia sa platesc la paznici, infirmiere, brancardieri, asistente, medic curant, medic neurochirurg, medic sef de sectie. Sperante si iluzii. PLm. Inainte.
PAstilele nus e gaseau in spital. Tata a patit o viata asigurarile lu peste si nu aveau de niciunele. VAsodilatatoarele costau mult, dar asta nu era princip[ala problema era ca nu se dadeau fara reteta, iar doctorii spagari nu puteau elibera retete pentru ca, teoretic, aveau medicamentele in stoc. Am plans pe bune la o farmacie si directoartea de acolo s-a milostivit si mi-a dat toate pastilele de care aveam nevoie fara reteta. La noi te bucuri ca reusesti sa cumperi pastilele ce trebuiau a fi administrate gratuit fara reteta. nice, isn't it? bineinteles ca am aflat filiera, un brancardier spaguit in prealabil mi-a spus ca poate sa imi obtina medicamentele la jumate de pret. cacatii le furau de la bolnavi si le vindeau.
A fost ciudat cand am cumparat scutece prima data pentru Tatal meu. Vanzatoarea m-a intrebat zambind cate luni are copilul. M-a cuprins un fior. I-am raspuns zambind ca are 4 luni,dar 110 kg si a inteles.
La a 3-a operatie pe creier am inteles ce inseamna puterea si credinta in puterea umana. Am cunoscut o Doamna, o femeie simpla de varsta mamelor noastre care m-a imbarbatat si m-a incurajat cand a aflat ca TAta e la a 3-a operatie pe crreier. CAnd am intrebat-o de ce e acolo mi-a spus ca fiulk ei, 27 de ani, e la 11-a operatie pe coloana. DAca ii reusea aia si urmatoarele 2 avea 5% sanse sa mearga. Si femeia aia ma incuraja pe mine. CAta putere. Respect.
Operatia Tatalui meu nu a reusitt. A decedat catev ore mai tarziu. Era sambata. La noi morgile nu lucreaza duminica, asa ca m-am intors luni dimineata la spital. Am venit cu o masina sa ma ocup de hartogaraie, urmand ca o alta masina sa vina sa ridice sicriul ulterior. Am vb cu doctorul, mi-a spus ca isi vizita si apoi face epicriza, document obligatoriu pentru externarea pacientului. Astept, vorbesc cu morgistul care imi spune ca el dupa 12.00 nu sta indiferent de cata spaga i-as da. Era deja 10.00. Doctorul pizdii imi spune ca actele mai dureaza o ora 45 de minute. Asta insemna 11.45. Imi ramaneau 15 minute sa ajung la primaria sector 4 sa scot certificatul de deces si sa ma intorc cu el la spital. imposibil in traficul capitalei noastre dragi. simteam ca disper. am coborat la terapie intensiva sa vb cu sefa de ataj. a incercat sa ma calmeze si m-a trimis la directorul spitalului. am ajuns la el si am inceput civilizat sa il amenint blana cu bataia, dar si cu plangeri penale. a dat un telefon la neurochirurgul pizdii si actele au fost brusc gata in 25 de minute. in romania telefonul accelereaza orice proces birocratic cu peste 70%.
am reusit sa scot certificatul de deces, bondaru (sa-i dea dzeu sanatate, nu-l voi uita vreodata) a vorbit cu morgistu sa pregateasca cadavrul. trebuia sa m,ai iau o aultima semnatura de la director inainte sa plec din spital. cacatul imi spune sa nu plec nicaieri ca i-a disparut telefonul mobil si numai eu intrasem la el in birou in acea dimineata. am zambit. larg. s-a produs declicul. zambeam. eram de un calm absolut. ma uitam la biata fiinta si ii prefiguram sfarsitul. prevedeam cum dintii mei se vor infige in beregata lui si ultima suflare a existentei lui deosebite se va da in mainile mele. eram relaxat complet. a fost singura data in viata cand mi-am dorit moartea cuiva. acum regret sentimentul. i-am spus sa cheme dias-ul, spir-ul, parchetul, politia, pe mama lui, pe MAma mea, pe cine mortii masii vroia. simteam cum o las pe mama cu unu in groapa si cu altul in parnaie. m-au oprit greu bodyguarzii lui. num ma puteam opri din ras. am simtit ca ceva s-a schimbat definitiv. s-a rupt toata manipularea sistematica la care fusesem supus. orele de economie, de drepturile omului, de matematica au strafulgerat in capul meu ca un ness prea tare aruncat intr-o cutie de redbull acidulata. puteti sa-mi indrugati tot ce vreti dar niciodata nu voi crede ca e firesc sa treci prin ultimele mizerii. mi-am dat seama ca totul e o teorie frumoasa.
Idiotul si-a gasit telefonul in 2 min. din pacate nu e un pamflet. a fost singura data in viata cand am dat spaga si regret. arestati-ma daca asta vi se pare problema reala.
cert e ca ce nu te distruge te face mai puternic. [uternic sau nu iti trimit in fiecare clipa a existentei mele pe acest Pamant un zambet cald de jos, Tata! Perdona-me, ti prego, vb cantecului. Stiu ca mana ta ivnvizibila ma sustine.
PACE!
Comentarii
Trimiteți un comentariu