blogu' lu' Aky

As vrea sa ma inchid cu tine intr-o biblioteca, In care sa-ti recit din Nechita sau sa-ti povestesc din Bruckner, Fara de timp, Fara de spatiu, Poate putina savoare condimentata lasciv cu candoare Poate nimic … Poate doar o strangere de mana din care sa-ntelegi un alt nimic, Sau poate zambetul din ele, Creat din confuz, din pace si lalele Si praf de stele. Tu esti frumos si eu sunt poate doar prea om, Si poate cand iti scriu tu dormi, Nu-mi pasa, nu-mi vand jocul pe fiori, Sau poate-acum macabru mint, Fiori se nasc, fiori ii simt, Pacatul e in timp ca-i prea finit, Esti zambet cald, esti infinit, Iti multumesc ca ma refaci sa simt

brutal simt, brutal respir si aleg incet soarta din boabe insirate pe acelasi fir, sperand atroce sa nu schimb doar boaba, ci insasi sirul, soarta ... brutal gandesc ca vreau atroce sa reinviu, sa simt din nou, sa fiu, sa zambesc, oh, doamne, vreau sa pot sa mai zambesc, sa pot sa spun ca din cand in cand si eu traiesc, sau ... de fapt nu .. as vrea sa devin unda sa rup din viata o placere pret de o secunda si-apoi sa spun c-am trait si respirat o secunda plina in neant, cand, de fapt, am respirat brutal, o eternitate in real ...

am aruncat capacul telescopului planetelor ascunse sa nu-l mai pot pune vreodata, sa obtureze el splendoarea si fericirea ultra-mata. respir detalii din umbre si din bezne, ce-au fost ascunse omenirii, sa admir echilibrul lesne al alungarii premenirii. descopar ce nu mi-e dat sa vad si ochiul mi-e cusut in voal, ca sa renasc sa vad ce e si nu doar ce mi-a fost dat, un adevar de ascunzisuri si mirare, un infinit la care-s condamnat, fara de spatiu si de timp, ci doar splendoare.

Dragi prieteni, Ma uit de pe crucea pe care m-ati pus cu atata mandrie la voi. Sunteti in sfarsit fericiti. Ati reusit sa ma atarnati cu grandoare si patos de eternitate. Ati reusit sa ma faceti nemuritor. Sunteti mandri de ranile pe care cuiele voastre mi le fac in maini si in picioare. Simt sangele cald cum curge suvoaie. Dar sangele e viata, si fluviul e viata, si durerea e viata. Mai ales durerea. Caci dupa ce durerea trece ramane viata in toata splendoarea ei. Placerea e prea mare stiind ca rastignirea mea va face fericiti. Mereu mi-am dorit o lume mai buna, mai fericita, mai libera. Daca asta va face fericiti puteti sa ma rastigniti in continuare, cu acelasi patos, cu aceeasi grandoare. Clipa de clipa, minut de minut, zi de zi, pana cand rastignirile mele va vor face mai buni, mai frumosi, mai curati, mai liberi. Ma uit in jos de pe cruce si nu vad meschinatatea alegerii unei lumi pe care am ales-o. In care am ales sa ma nasc, sa descopar, sa cutreier. Nu vreau sa o indrept, ...

Mie mi se pare uluitor. Tot. La nivel mondial.Mesajul era foarte simplu si cunoasterea este cea de-a 11 arma. Arma absoluta. Mi se pare uimitor cat de mult ne lasam manipulat. Am descoperit arma nucleara. Am folosit-o ca sa punem capat celui de-al doile a razboi mondial. O folosim si acum ca se ne speriem unii pe altii. Am descoperit tehnologii noi, revolutionare. Aproape fiecare dintre noi are un computer sau macar un telefon mai acatarii. Cu toate acestea nu deschdem carti, nici macar virtuale, desi resursele informationale sunt infinite la acest moment. Preferam sa ne ingropam in razboaie cu o uzura morala atat de intensa incat ne consumam fiecare picatura de energie pe dileme existentiale, incercand sa aflam adevaruri evidente pe care main-stream media le catalogheaza drept din afara acestei lumi. Ma intreb sincer de ce exista vestigii arheologice care nu pot fi datate corespunzator. De fapt stiu. Miza nu e controlul. Miza e reprezentata de a dobandi gradual puterea infinita a c...

As vrea ca-n ziua asta trista doar sa tac Sa nu-mi arunc tirada sloboda de drac Sa tac, sa plang, poate sa beau sau sa fumez ceva Visand iar calm la cu totul si cu totul altceva Suntem loviti, dar suntem si iubiti Mai injuram cu blestem printre dinti Ma-nchin cu greu la iadul numit pamant Si parca-aud lespedea grea cum cade pe mormant nu vreau destin de piatra pe morminte vreau sa primiti neintelesele cuvinte ce mi-au fost date si apoi rostite s-duca pace si energii soptite vreau sa primiti gandul bun de pace cantat allegro, uneori vivace, sa-l intelegeti si sa-l dati departe iubirea e prima si cea mai dura dintre arte O cantam des, dar rar o intelegem Si ceea ce primim nu mereu alegem Din negura nu rasare chiar mereu furtuna Si reusim sa trecem peste toate impreuna,

Am deschis spasit cutia Pandorei Dar cutia Pandorei mele era goala, Goala ca tine in imaginatia mea, In visele mele pervetite de cazne si pacate, Zburase din ea inclusiv Speranta, Se contopise cu celelalte sentimente intr-un amurg magic, In care totul renaste, Inclusiv zambetul copilului din noi, Din noi, amandoi, Fericiti intru contemplare si visare, traind o altfel de spledoare, unica, irespirabila, irepetabila, in care scriu "te iubesc"-ul cu altfel de litere, curate ca zambetul tau, care ma dezic de vagabontul de mine. Astept cu un altfel de pacat in minte, Sa te contemplu, Sa te admir si sa-ti dedic ode frumoase sau hulpave, Sa nu mai stiu ce creez pentru ca minunatia a fost creata odata cu tine ...