senin

cerul senin bate calm in vis, departe de abis, e singurul deschis la intelepciune si reculegere. ne desprindem el incetosati si ingundarati, stresati ca ni s-a futut ambreiajul la masina, ca ne-am certat cu pizda, ca ni s-a terminat votca sau tigarile luate oricum pe datorie. uitam de infinitul sau pentru toate mizeriile. pai e frumos , bai, coane, cerule, sa te abandonam noi pentru aceste mizerii atat de banale. departe de carapacea sa murdara de sange nevinovat un strain a dat binete unei batrane: - doamna, nu va fie cu suparare, mi-ati vazut cumva linistea?. ea a raspuns simplu, cu caldura omului de la tara: -da fiule, am vazut-o trecand de mult. de mult. era pe un drum nesigur, ingrijorata de soarta ta. TE CAUTA. strainul a multumit politicos, s-a suit pe un pegas gri ca sufletul sau si a prins din urma linistea. a gasit-o la un han din port, tocmai la timp, inainte ca 6 marinari beti sa inceapa sa o siluiasca. i-a dat la o parte, si-a deschis inima si a vorbit in sfarsit cu linistea lui: - de ce m-ai cautat? de ce nu ai venit sa vorbesti cu mine direct? linistea: - erai de negasit, erai in lumea ideilor furtunoase, in care eu nu aveam ce cauta. am preferat sa merg sa il caut pe adevaratul tu, dar mi-a fost mereu teama ca la un moment dat il voi gasi pe acelasi tu care se zbatea in oceanul furtunos de neimpliniri. dezbraca-te de carapacea murdara si primeste-ma inapoi... ma reculeg in oceanul de vise admrand cum linistea noptii se zbate calm peste linistea mea. trecut-au zile de nepasare personala, de autodegradare, de lipsa de respect fata de omul care se pare ca sunt uneori. acum e totul calm, linistit si senin ca in titlul postarii.