condamnat

Condamnat la fericire in nestire,
far de simtire caut neputincios in adormire
desprindere suava de material
indreptandu-ma cu pasi repezi spre spiritual.

Am adormit zambind inca o data
ca nu prea imi place sa beau apa,
ci doar venin cu vin in mix cu nectar,
jucandu-mi fericirea la zar,
neputincios ca un catar hoinar
sau puternic, facand la lume idei in dar.

Ma turez ca o masina in gol,
cu ochii acoperiti de namol,
sperand ca intrega omenire
sa isi revina in simtire.

Apoteotic, apocaliptic, calea regina, calea planeta,
se duce sa joace la ruleta
fericirea oranduita
a unei lumi facute prost,
de multe ori far de rost,
in care nu conteaza tot ce-a fost,
numai ce va sa vina
inspre LUMINA.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Preda-te

Din lut

Ceas de seara