blogu' lu' Aky

Dincolo de nori e scaparea. De mine, de tine, de tot. Incerc sa respir un altfel de aer. Simplu si tangibil, totul in scopul cunoasterii. Am incercat sa analizez informatia primita pentru a discerne felul in care binele se contopeste cu raul, felul in care oamenii judeca prin non-valorile cu care au fost manipulati. Dincolo de cuvinte trebuie doar sa simti. Urat sentiment sa judeci, frumos sa analizezi. Respirand aerul libertatii putem ajunge la non-constiinta. Atatea valori suprimate ne-au transformat in entitati ce isi doresc sa aiba mai mult decat sa fie. E regretabil faptul ca nu putem transcede in uman. Ne-au indoctrinat ca pe vite, transformandu-ne in aparate de consum, fara de care ei nu ar putea trai. Dar pana cand? Pana cand o viata-amara? Pana cand regrete pentru respiratie? Pana cand regrete pentru depresiile matinale uneori prelungite prea mult, dincolo de zile, luni, ani? As vrea o planeta fericita. E un sentiment unic. Empatia dusa dincolo, dincolo de familie, de priet...

Dematerializat de endorfine patetice am spus pas. Cuvantul meu e de multe ori neinteles. SUnt considerat anti-social, prajit, huligan sau pur si simplu nebun. Nu dau socoteala nimanui. Nimeni nu are dreptul sa judece. NIci macar Dumnezeu, el m-a creeat, el m-a cizelat sau nu, el m-a transformat. Cand vom invata sa nu mai dam socoteala vom fi liberi. Liber traiesc, liber sa spun ce gandesc. Suna simplu. E simplu. Nu inteleg de ce ne este frica. Am suferit prea mult ca sa mai tacem din gura. Atat ne-a ramas. O varietate de libertate de exprimare. Daca nu o folosim e culpa noastra. Ne jucam poate prea mult cu cuvintele, ne imbatam cu ele, manipulam cu ele ca sa zambim in urma decadentei desantate produsa de ele. As fi preferat altceva, putina atitudine, putin radicalism, dar nu este cazul. Nu este cazul ca aceste carpe de oameni sa vorbeasca. E prea mult pentru ele. Le-ar cadea mana cu care ar ridica arma daca ar fi vorba sa isi apere drepturile lor legitime. Au murit oameni pentru dreptu...