Carcasa cu idei moarte reinvie

Zambetul ei fragil A secerat universul meu si mai fragil, In care heruvimi desprind cadavre de idei De pe carcasa unei inimi preacurvite. O inima lasata fara idei, fara puls, fara noima E doar ocean fara de ape, In care pesti mirifici zboara Far'de dorinta sa inoate. Si zambetul fragil e tot mai clar, Sorbind un ceai de iasomie, Ochii albastri sunt un dar Prea pulsatil de energie. Acum zambesti citind la mine Si te intrebi pe ce-am pasit, E energia pura non-divina A unui suflet razvratit.