Manifest – de la Aky catre Aky

Acesta este un vechi maniest scris in momente de episod. Acum sunt chill si plin de pace. merita sa fie pe blogul meu, ca e pacat de el sa zaca intr-un hard ponosit de pornoace Intro. Astazi 20 10 2008 mi-au murit sentimentele. Preferam sa imi moara pula. Un impotent emotiv e mai fericit decat un amarat potent si fara de emotii . E mai fericit dintr-un singur mare motiv – el poate simti fericirea. Eu, de cealalta parte am uitat sa respir, dar probabil plamanii astia imbacsiti cu camel o fac ei de-ai dracu din reflex. Nu stiu de ce pula mea, dar nici macar nu pot spune ca mi-as dori sa nu o mai faca. Pentru ca asta e marea tragedie. Nici macar sa nu vrei sa mori. Eram azi noapte in patul lui X si am avut acel sentiment pe care l-am comparat cu dejectiile care sa nu vor sa iasa. Era asa aproape si nu vroia sa iasa, sa ma paraseasca acest suflet. Se spune ca ar cantari cateva miligrame. Atata prostie in cateva miligrame. Borsec. Borsec, localitatea, nu apa, ca daca era apa era cu siguranta in demisecul care se odihneste plastic pe masa din bucatarie, in venele si in visele mele. Atunci am trait frumusetea******. Acum pot cu adevarat sa ma bucur de toate acestea, cand realitatea mea e pecetluita cu „D” mare de la dezamagire. Scriu pentru ca nu mai am cu cine vorbi, m-au lasat toti pentru am avut grija sa fac asta intr-un mare fel. Cand te apuci de un lucru sa il faci cum se cade. Eu stiu sa il duc la extrem. Daca vrei sa ii dezamagesti pe cei dragi, poti sa ma intrebi pe mine, pot scrie tratate pe tema data. Recunosc, cei dragi au stiu sa faca acest lucru fara ca macar sa fie constienti. Dar eu am fost. Acel fel de a fi malefiic conceptual, pana in maduva oaselor, lasand in urma ta numai durere si desert. Casca. Am sunat la taxi. Motorul ma astepta in fata scarii si mi-am dat seama ca o sa merg cu el. I-am lasat omului bani de cursa si am plecat. Fara casca, ca am pierdut-o beat pe la nea ion – scuze Velea. Am trecut pe langa 7 gabori. Numarati, unul dintre ei fiind chiar la 2 metri de mine in intersectie. Dirija. Unul nu mi-a zis nimic. Era atat de amuzant, e filmul meu regizat de mine si in care joaca si altii. Nu se mai termina, ruleaza cu repeziciune acest blockbuster al emotiilor. Ganduri de ceara se rostogolesc in circumvolutiuni regretabile. Prostia. As fi vrut sa ajung strungar, sa ma intorc de la uzina, sa imi beau cele 500 de unirea, sa imi bat femeia si apoi sa o fut 2 min, ca oricum imi murea pula. Daca eram mai prost eram fericit. Asa ma intorc de la societatea de avocatura, imi dau jos costumul, ma apuc de gatit si de gandit, imi iubesc femeia(ea nu trebuie sa faca acelasi lucru, de dragoste e suficient unul, la sex e bine sa fie 2, desi nici acolo nu e extrem de necesar) si nu pot sa adorm chinuit de chestiuni filozofice. Noroc ca exista xanax si demisec. O combinatie ravasitoare pentru creier si emotii, care sunt duse uneori intr-un prag inimaginabil, pe care nu ai fi dorit sa il ajungi niciodata, dar pe care l-ai ajuns. Simplu si trist. Exista oare acest „trist”sau e doar o idee de care ne place sa ne agatam, sa fim nebuni, nebuni frumosi ai marilor orase, vb cantecului sau ce dracu o fi el? Diamantul . Am aceste ganduri care nu se mai termina. As vrea sa se duca, dar am realizat constient ca nu se vor duce decat o data cu mine. Suntem inseparabili. E bine ca macar s-au dus sentimentele, desi intr-un fel ciudat mai am o vaga legatura cu ele, gandindu-ma la cativa oameni care mi-au fost si imi vor fi dragi mereu. Acelasi cantec lasat pe repeat – I stand alone – se duruleaza in fundalul aceleiasi bucatarii din apartamentul in care m-am mutat de numai 2 luni, dar in care am baut camioane. Stand alone, stand alone, dar pana cand pula mea. Cateodata vrei fie si ceva stand aside sau alike sau cum o fi numai alone sa nu fie. Am 25 de ani, ma simt ca la 75, au fost prea multe care nu se mai pot sterge. Sunt acolo lasate ca intr-un cimitir al amintirilor, amintiri care m-au modificat si slefuit ca pe un diamant din care a iesit un cacat. Asta mi se pare culmea slefuirii. Sa iei un diamant si sa il invarti pana se face cacat. SDM. Recunosc ca traiesc niste momente minunate. Sunt in visele mele, cu siguranta Marinescu m-ar interna din nou daca as sta de vorba cu el. Cica sindromul depresivo maniacal nu se vindeca niciodata. Nici nu as vrea. E singurul lucru de care mi-e drag, nebuniei mele sa se impotriveasca nu as vrea vreodata. Cred ca am devenit incoerent, probabil e de la secul de jidvei. Cele mai furmoase momente din viata mea le-am trait acum si atunci. Sunt liber si am ajuns sa imi dau seama de esenta vietii. Poti atinge orice totul e sa intinzi mana. Maestrul spunea ca femeile si banii sunt ca merele in livada: totul e sa intinzi mana si le-ai capatat. Cand iti dai seama ca orice limita e depasita ai atins nirvana. Eu cred ca am atins-o pentru ca pot macar cu gandul sa merg oriunde. Urmatoarea destinatie: Capetown si ajungi acolo intr-o clipita, te sui pe motor si ai atins absolutul. Absolutul TAU!!!!Pentru ca sunt naufragiat in marea de sentimente, pe o insula unde ele nu mai exista. Fara posibilitatea de a intra in marea lor.... Omul din militari. Sambata eram foarte beat. Am plecat de la X2 si trebuia sa ma intalnesc cu X3. Asteptand-o la o bere am observat la masa de vis-a-vis un om care avea aceeasi privire cu a mea. Am cerut permisiunea sa ma asez si l-am abordat direct. Am stat cu omul de vorba vreo 2 ore si am fost atat de deschisi unul cu celalalt. Eram 2 oameni intr-o singura fiinta, daca mi-ar fi cerut sa vand casa si sa ii dau banii o faceam fara sa ezit. O legatura de 2 ore cat o intreaga viata, nu ne vom mai vedea niciodata, nu ii stiu nici macar numele. Cel mai frumos moment de Umanitate din viata mea. Am simtit de ce robotii nu ne vor inlocui vreodata. Pentru ca ei gandesc, dar nu pot impinge in sus acele emotii pe care noi le simtim iar ei nu. Filmul. Acest film dulce evita sa se termine. Sper sa ma tina o viata. Sper sa nu se sfarseasca, ar fi nedrept ca macar filmul sa se duca. Desi sunt perfect constient ca nu mi se mai poate intampla nimic acum care sa ma afecteze. Daca ceva putea sa ma afecteze trebuia sa se intample pana acum. La cate au fost s-au cam aruncat zarurile – alea iacta est. M-am dezrobit de sentimente si acum sunt gol, dar macar calm. Am realizat ce inseamna durerea, dragostea, moartea, coma, betia, pizda, le-am simtit pe toate si acum pot sa imi duc in continuare caterinca asta de viata pana la capat. O voi face. Il voi face in continuare mandru pe Tata, pentru ca sunt dator Lui. Voi face ce am facut pana acum, voi lupta, iar din viata asta infecta voi iesi invingator. Concluzii. Mi-am cam incheiat pledoaria. Curtea suprema a istoriei m-a ascultat si mi-a dat dreptate. Inca o pronuntare favorabila, e cel mai important dosar din viata mea, pentru ca m-am judecat cu mine insumi. Macar asa te asiguri ca tu castigi, dar am demonstrat judecatorului suprem ca nu ma pot ei lovi cat pot eu LUPTA!!!! I fucking now rest my case!\ P. S. mi-am aruncat visul de mult intr-o prapastie, intr-un neant, in speranta ca nu-l voi mai regasi vreodata. Nu stiu daca acum l-am regasit si daca da pentru cat timp, dar nu imi pasa, vreau doar sa-l traiesc - PS-ul e scris azi, 27.06.2013, anul Domnului, vedeti sa nu-l beti si pe-asta