Primul blog...primul post
Nu am mai facut pana acum un blog. Detest lumea virtuala si cred ca fara sa imi dau seama ma afund din ce in ce mai mult in ea. Cineva spunea ca incepem sa suferim de online-ism. E un fel de dominatie a virtualului asupra realului, a bitilor peste atingeri, a labei asupra futaiului clasic...Ne convine sau nu, e mai simplu sa dam un click pe hotnews.ro decat sa lasam o spaga de rahat baiatului cu ziaruri de la colt ca sa ne alimentam cu deliratiile mai mult sau mai putin pertinente ale gloatei de ziaristi.
Asa cum ma astept, nici nu o sa apuc sa postez bine 3-4 mesaje ca or sa apara voci care imi vor contesta umorul sumbru care are ca tinta a ironiei "sexul slab". Intregul blog este un pamflet, o ironie, povestile sunt reale, personajele exista in carne si oase, dar generalizarea ne omoara. Privesc la libertatea de exprimare ca la ceva sacru.
In blogu' asta o sa vorbesc despre ceea ce fac eu deobicei, un amalgam minunat intre tarphe, motociclete, betzii si betzivi, oameni culti si viciosi, cei care si-au sacrificat timpul si sanatatea in slujba lui Bachus, cei care au pus sare si piper pe rana numita viata.
Comparatia viata ca o rana a venit, asa, din rever, in josul tastaturii, nu cred si nu am crezut niciodata in asta, dar m-am gandit, asa, ca va da bine, intotdeuna pesimismul tradeaza o nota filozofica. Sunt departe de ea, viata e un dar minunat, dar, ca orice soi ales, trebuie consumat cu garnitura potrivita.
Asa ca, dragi bloggeri, sa ii dam gaz pe soseaua blogului....
Asa cum ma astept, nici nu o sa apuc sa postez bine 3-4 mesaje ca or sa apara voci care imi vor contesta umorul sumbru care are ca tinta a ironiei "sexul slab". Intregul blog este un pamflet, o ironie, povestile sunt reale, personajele exista in carne si oase, dar generalizarea ne omoara. Privesc la libertatea de exprimare ca la ceva sacru.
In blogu' asta o sa vorbesc despre ceea ce fac eu deobicei, un amalgam minunat intre tarphe, motociclete, betzii si betzivi, oameni culti si viciosi, cei care si-au sacrificat timpul si sanatatea in slujba lui Bachus, cei care au pus sare si piper pe rana numita viata.
Comparatia viata ca o rana a venit, asa, din rever, in josul tastaturii, nu cred si nu am crezut niciodata in asta, dar m-am gandit, asa, ca va da bine, intotdeuna pesimismul tradeaza o nota filozofica. Sunt departe de ea, viata e un dar minunat, dar, ca orice soi ales, trebuie consumat cu garnitura potrivita.
Asa ca, dragi bloggeri, sa ii dam gaz pe soseaua blogului....
brava bai tarfule, mi-a placut.
RăspundețiȘtergere