Scisul si iubirea
Toti poetii au cantat-o, pictorii au vizualizat-o si scriitorii au pus in cuvinte ceea nu putea fi exprimat. Exprimand-o in felurite feluri au dus-o pe alte culmi, hiperbolizand-o. Ce e pana la urma aceasta iuire? Un conglomerat de idei care se termina inevitabil cu altceva decat a fost initial. Momentan as traversa ca un cioclu carciumile Timisoarei. E un oras indepartat, in care cunosc vreo 2 oameni, prea dificil sa ma intalnesc cu ei. Sa auzi povestile oamenilor e simplu si marcant ca o sticla de wisky in dimineata in care ai aflat ca copilul pe care-il cresti nu e al tau. Sa-ti fie companie sticla condusului pe un drum lung si drept, prin istorie, vb profului de romana din generala, un periplu. Sa uiti ce esti, cu cine ai fost si, mai ales, cine esti... Sa nu iti pese ca lor le pasa, ca ai ales altfel de drum in viata ca ai alergat plin de speranta, cu alta fata iesind din ceata scriind cu lacrimi istoria mea si-a ta a omului de nicaieri si altundeva. De unde ne tragem, unde ne duc...